Oamenii de pîine

Oameni de fier, forjate mecanisme,
nu ştiţi că ideile-s prea moi,
struguri fără soare, lut în zori,

oameni de fier, ruginite comori,
nu puteţi vopsi suflete, cărări,
n-aveţi puterea de-a-nţelege
atîtea căderi şi urcuşuri caste,

oameni de fier, nicovale tăcute,
aşteptaţi potcoave-n loc de cer,
strălucind printre gratii,-n voi!
De unde să ştiţi că fieru-i pîine?

= 25-aprilie-2006 =

Tăcerea sfinţilor

Cine-i mai bun să spargă timpul
şi s-adune banii ascunşi-n el?

Cine-i mai alb s-acopere păcate
cu ştergarul unei răstigniri ude?

Cine-i mai presus de tristeţe: rîs
aşteptînd ispite prea uşoare?

Fără indicii, doar cu moarte,
nu răspunse nimeni din sfinţi.

= 11-mai-2006 =

Mîncînd mere...

Să consumăm mere,
colecţii de pretexte zemoase
de-a fi izgoniţi iar
din găleata realităţii,
din ciolanele credinţei,
din baia acestor revelaţii,

să mîncăm fără teamă,
dezgoliţi de frunze,
etalîndu-ne ştiinţa
şi dreptul de-a muri,
mai apropiaţi, mai veseli,
fără de regrete stacojii!

Unde-i paradisul din zile,
încotro s-au ascuns îngerii,
prea turmentaţi de dovezi,
prea vinovaţi de tăcere,
unde-s fiarele şi urile,
încotro fugim să căutăm?

Să rupem haine, trişti
în păcătuiri sub lege gri,
să ţipăm şi să prindem
o altă foame, mai aspră,
urmărindu-ne steaua,
scoţîndu-ne prin deşert,

s-aşteptăm mana cea bună,
hrană de mere sfinţite,
dorind alţi zei, noi trepte,
către templul din nori,
către glasurile din tufe,
către-o cruce de speranţe,

atît ne este oferit azi,
încălziţi de pustiuri
şi-ncălţaţi cu regrete,
atît merităm, prea slabi,
balansaţi de idoli strîmbi,
cîndva şerpi-n paradis!

= 30-aprilie-2006 =