Vertex

Însorite hibernări - Sabin Corneliu Buraga


Lume-n ninsoare

Ninge oranj cu vii pofte,
ninge-abstract în scoica
golită de vieţi fierbinţi, 
ninge cuvînt de dragoni,
fulgi sapă alt mormînt.

Îngropată-n nea lumea
aşteaptă crunt dezgheţ
călărind prin pîrjol ud,
promiţînd primăvară albă
în loc de hibernal discurs.

Ninge cu grele potcoave,
noroc bun, soare sfînt!

= 23, 30-decembrie-1998 =

Elemente

Cînd doi devine unu
şi zero-ajunge trei,

cînd cornul lunii
soare rosteşte-n zori,

cînd omul este zeu,
iar zeul om curge,

sosit-a vremea roz
a desăvîrşirii lumii,
apocalips de lemn
trezind pămînt, apă,
aer călătorind gol.

= 23 - decembrie - 1998 =

O reală stare finală

S-a sfîrşit cîrja,
a căzut cerul de pe raft,
soarele-i moale,
astfel de accidente 
se petrec cu lăutari zilnic,

s-a decimat sfoara,
şi-au scos ochii direcţiile,
e linişte-n haos,
e umezeală-n suflet,
plîng urletele, rîde frigul,

s-a terminat litera,
a coclit timpul,
barba uitării e lungă,
la fel ale muzicii urechi
înfundate cu iarnă,

s-a-ngropat oglinda,
există doar alt nimic...

= 29 - mai - 1997/
  30 - decembrie - 1998 =

Top
Back
Contact