Imnul nisipului

Nisip:
printre falii de cuvinte,
lîngă ochiul cel cărunt,
printre fapte de ars cer,
pentru-n adevăr ciung,

nisip:
adăpînd deşertul fricii,
salvînd cămile de la-nec,
arzînd pe florile privirii,

nisip:
pentru toţi cei cuminţi,
pentru îngerii din palme,
pentru omul de pe semne,
e-un potop iarăşi-n circ,

nisip?

Atît se mai obţine-azi,
de la cîrjele luminii ude,
dintr-un butoi-nmiresmat,
de la mintea prea tehuie,
uitată să zacă-n artişti,

nisip:
clocotit, sterp, prea mic,
nevolnic simbol pe-o hîrtie
consemnînd durerea clipei,

nisip!...

= 16-iulie-2001 =

Sentinţe de melci

Judecînd şi-aplaudînd sentinţe,
urmărind drumul argintului,
am devenit melci, mai-nţelepţi,
mai lenţi ca diamantul urii,
avem tot ce-am dori de secole,
închişi-n castelele gîndurilor,

astfel, ne putem considera albi,
purificaţi de mîzga sfîrşitului,
putem aştepta explozia luptelor
cu mintea, feriţi de lacăte,
judecînd şi măsluind sentinţe,
asemeni unor trădători buni
cîştigînd simpatia nisipului,

avem grijă de singurătăţi gri
şi de dragonii din buze laşe,
am ajuns reali melci puhavi,
pictînd cerul cu dîre slabe,
constelaţii de refuzuri verzi,
licărind uşor prin tribunale,

judecînd şi născînd sentinţe!

= 01-septembrie-2001 =

Printre dealuri...

Printre dealuri,
alături de marile tamburine,
sclavii sfîrtecau şoapte,
plănuind evadare subţire,
dorind ca libertatea să urle
peste capetele lor negre,

printre dealuri,
lîngă lanţurile timpului,
sclavii săvîrşeau binele,
răsturnînd sensul vieţii
şi ridicînd steagul nou,
al celor ce-au ajuns liberi,

printre dealuri,
apropiaţi de soare şi vînt,
sclavii puteau fi stăpîni,
peste arse trupuri albe,
peste gîndul trufiei umede,
dar s-au oprit la timp,
visul nu continua deloc.

Printre dealuri,
înconjuraţi de bice şi puşti,
sclavii fost-au ucişi iarăşi,
purtaţi ca ofrande malefice,
etalaţi lumii de lut orb,
nimeni nu trebuia să-nalţe
răzvrătire şi dreptate!

Printre dealuri,
alături de marile vremuri,
mormintele dădeau semn
călătorilor prea-nsetaţi
să nu se-apropie de sfinţi,
fiindcă sclavii-au cătuşe
şi nu pot zbura-n paradis...

= 22-august-2001 =

Călătorind prin noi?

Călătorind prin soare,
putem cîştiga noapte,
redevenind fantasme,
putem conduce lumea
către noi ceruri calme,

călătorind prin şoapte,
putem auzi eternităţi
şi-alte jocuri-n timp,
putem deschide taine
în inimile celor gri,

călătorind prin viaţă,
putem inventa larma
altor bucurii roşcate,
putem vibra de zbor
spre fericirea artei...

Călătorind, iarăşi,
noi doi şi speranţele.

= 30-august-2001 =

Număr... (Înapoi acasă)

Număr: noi petice de speranţă,
număr: alte balansuri tinere,
între moarte şi naştere, tulbure,
număr: banii de-ngropat cerul,
număr, dar nu ies la iveală
toate socotelile ce le-am avut,
număr: slut şi prea orbit iar,
număr: să nu plece norii vieţii
şi să rămîn singur, prea bogat
în solitudine şi nebunie gri.

Cît mă pot îndepărta de timp,
ajungînd la finalul şirului?

Număr: simulînd că vieţuiesc
într-o capcană a matematicii,
număr: toate iluziile de fier,
număr: toate cuştile vorbelor,
număr: noi petice de speranţă.

Astfel, am ajuns înapoi, acasă,
la originea acestor cuvinte,
ciclind candoare şi piscuri,
număr, încuiat în oul lui zero.

= 16, 19-septembrie-2001 =