Se scula morocanos si se duse, impiedicindu-se de lucrurile anapoda din casa, spre baie gindindu-se ce bine ar fi fost ca astazi sa nu mai plece la serviciul acela plicticos, ci sa stea acasa, sa nu faca absolut nimic, sa asculte muzica leganat de hamacul din balconul insorit si sa suga cu nesat prin paiul de plastic un suc de portocale. Il trezi la realitatea dura insa pendula sobra care batu sapte gonguri insuportabile. Aprinse lumina, deschise usa baii cu un scirtiit triumfal si se bloca pret de citeva secunde. In oglinda adinca, un chip de cimpanzeu se holba la dinsul. Dadu de citeva ori din cap si figura ascunsa in spatele sticlei facu simultan acelasi lucru. Ingrozit, incepu sa strige, observind ca gura maimutei reflectate se deschide lasind la vedere dintii albi si limba. Se pipai si avu certitudinea ca mina sa atinge fata unei primate. Isi examina fiecare particica din corp, dar totul era in regula, fiind la fel ca oricare individ normal de virsta sa.

Oricum, nu se putea duce asa la slujba, ar fi trebuit, totusi, consultat vreun medic, poate un psihiatru. Daca nu devenise...? Nici nu voia sa se gindeasca la chestiunea aceasta! El nebun!? Poate avea vedenii, halucinatii...

Insa cum sa iasa pe strada in acest hal, in cazul in care chipul lui se dovedea diferit de al celorlalti?

Ar fi necesar sa se convinga ca este altfel. Va da in laturi usa apartamentului si, tiptil, se va apropia de urmatoarea locuinta, dupa care va apasa butonul soneriei acesteia, apoi, judecind reactia vecinului, isi va da seama cum sta treaba.

Se imbraca tacticos, de parca s-ar fi dus la cine stie ce intilnire protocolara si selecta, dar cind isi roti ochii prin camera vazu ca o frunza de ficus avea aspectul familiar al cactusului, in plus floarea rosie a acestuia incepuse sa se ofileasca.

Foarte interesanta devenea problema... Se hotari sa nu mai plece nicaieri si sa astepte. Poate se vor mai schimba alte obiecte prin incapere.

Avusese dreptate, dupa citeva minute remarca jumatatea dintr- un perete transformata brusc in fateta grandioasa a unui templu egiptean, iar pe pardoseala de marmura neagra statea linistita pe o floare albastra de lotus o statuie cocosata a lui Buddha. Oglinda luase pe treisferturi aspectul unei icoane pretioase pictata pe lemn, televizorul color se metamorfozase partial in aspirator vorbitor.

Ori era foarte nebun si aceasta insemna ca va fi inchis nu peste mult timp, pe o perioada nedefinita, intr-un ospiciu elegant cu garduri inalte si celule luminoase, ori se intimplase ceva neobisnuit cu structura materiei. Incerca sa se uite pe geam pentru a observa daca si alte constructii, lucruri diverse sau persoane isi modificasera infatisarea, insa in locul lui se lafaia o bucata obeza din caroseria unui automobil demodat. Panica ticnita il incalecase, trebuia sa fuga de aici, transpirase si stia ca totul se putea preschimba in ceva extrem de periculos. Vru sa deschida usa casei, dar fusese inlocuita de un frigider clocotit. Trase de minerul incrustat cu safire si in interior descoperi un animal straniu, jumatate ciine, jumatate elefant, care gemea in surdina pe niste scutece de mercur.

Era prea mult! Oare va trebui sa traiasca sechestrat de obiectele acestea bolnave? Pina cind?...

* * *

Savantul in halatul sau alb murdar isi freca fericit palmele. Reusise. Aparatul ii functiona excelent. Spatiul inconjurator se metamorfoza neincetat. Lucrase de multa vreme la asemenea instalatie. Era un vis atunci... Isi aminti ziua indepartata cind rasarise ideea de a muta aleatoriu fragmente de materie aflata in perioade cronologice diferite, insa pastrind structura initiala a corpurilor, un animal, de exemplu, raminind aceeasi creatura, cu toate ca infatisarea ar fi putut fi alta.

Bine ca aparatura se comporta perfect. Era capabil, bine inteles, sa o ajusteze in asa fel incit sa contopeasca intr-un lucru doar particelele dorite si sa controleze cu precizie scara temporala din care erau extrasi atomii destinati crearii de noi vietuitoare, de fiinte inteligente, de materiale cu proprietati extraordinare... Isi dadea seama ce transformari s-ar produce in viata tuturor...

* * *

In timp ce-si punea intrebari nenumarate cum sa actioneze in continuare in miezul balamucului camelionic, simti un fel de stare de amorteala care-i paraliza lent creierul, dind la iveala trairi si ginduri innebunitoare...

Pe cerul verzui, luna rinceda din plasa de sirma scotea limba la orasul neobosit. Bastoane magice de lemn pretios, probabil santal sau abanos, se izbeau de un corp lungit pe o straduta pustie. Din umbra, statuietele olmecilor rinjeau periodic radiatii nucleare. Ii trageau pumni grei, de plumb topit scurs peste trupul de pe jos care zacea neputincios intr-o balta ovala de singe viscos prin care misunau argintii viermi parosi cu ochi albastri.

"Vreau, doresc foarte mult sa dorm, sa alunec pe derdelusul visului, sa nu ma mai impiedic de minutele de cirpa si nici de bombele atirnate de sori..."

Sabii de aur sticleau in aerul ucigas taind carnea calda. O palma acida trosni pe fata tumefiata, plina de zgirieturi de furculita regala. Globii oculari ai unei bufnite huruiau in vazduhul umplut de chiotele mistice ale preotilor mahomedani inchinindu-se recentului lor zeu, Ares. Spinzurati de stelele metalice infipte in cerul de scinduri, copiii strazii se jucau cu nisipul galbui cu gust de menta din care ieseau, ca niste blestemate diamante, degetele delicioase de la miini. Cabluri ghimpate cu colti ascutiti de cupru ruginit ii inconjurau strins gitul pe care inotau, zvicnind, venele groase, albastrui. Un cleste de portelan le smulse brutal si le purta victorios in bataia vintului chel care le ravasea facindu-le sa semene cu serpi scirbosi din care picurau stropi oranj de singe otravit. Craniile dansau deasupra strazii urlind cintece religioase. O orga enorma si violeta, bolnava de pneumonie, in tuburile careia desenau "Geneza" lui Michelangelo trei pterodactili veseli, se revarsa pe asfaltul maro dorind sa distileze hematiile laptoase curse din trupul sculptat. Stilpii ghilotinei se ridicau spre zugraveala cosmosului din care cazusera citeva bucati de var rosu lasind libera tencuiala alba a oualelor stelare. Un bocanc elegant, cu sireturi negre de cauciuc, porni oprindu-se in stomacul omului pocnit de indivizi mascati, inzestrati cu curele avind tinte periculoase. Dinsii imparteau piinea stropita de vinul nobil al trupului.

"Tare mult imi doresc sa fiu plecat, sa ma incui in casa somnului..."

Unul cu un foarfec taia rabdator bucatele hexagonale din urechile zdrentuite de sacalii de cositor, apoi le arunca spre aerul afumat ca pe niste confetti intr-o seara alba de Craciun imbibata cu cozonac si sampanie purpurie. O masca polineziana se rasucea vijiind, chemindu-l pe Thanathos, iar tancurile de carton marsaluiau printre antenele de otel, adevarate schelete prin care isi duceau cu greu existenta mii de unde electromagnetice, calcind sub senilele lor dulci o cohorta bleu de furnici japoneze luind tocmai acum lectii de yoga sub privirea impietrita a dromaderului sef. Ochii pluteau in bazinul de singe intins pe pietrele reci, pentagoane neadormite, ale trotuarului negru si murdar. Parca erau o planeta ciudata, insotita de satelitul ei, pe un cer impaiat, rosiatic. Din tomberoanele urit mirositoare se rostogoli, intr-un iz de putrefactie, o bucata de pisica galbena cu dinti fiorosi, cangi de fildes cariat. Pupilele nemiscate priveau timp spre picturile rupestre de pe peretii pesterilor strazii. Un ciocan, pe care clipeau gravate primele treizeci de masuri din Concertul numarul patru de Beethoven, se straduia sa rupa oasele fragile intinse la pamint. Lilieci uriasi cu aripile desfacute, membranoase, adevarate umbrele de piele, planau in cercuri ornamentind imprejurimile cu saliva verde, plina de spume ucigatoare din care luau transporturi considerabile roiuri de muste grase si hidoase. Orizonturile tulburi fusesera invadate de baloane saltarete din care se nasteau crabi flaminzi. Cineva cu o dalta sculpta teasta prefacind-o intr-o piramida magnifica de carne, par si creieri sparti. Dinozauri gigantici la brat cu ficusii cuminti aplaudau spectacolul, uitindu-se din subteranele orasului prin periscoape sofisticate cu intrarosii. Un sfinx din ciolane semana cu un tort imbietor peste care gospodina varsase un sirop de visine.

"Asteptam sa vina cineva sa ma ia de aici, sa-mi stringa mina si sa ma conduca la un adapost, undeva, sa urce cu mine... Dar era prea tirziu, doar ciinii fugareau nepasatori cretinii, nu mai exista nimeni, doar intunericul mintilor si gustul de singe al trotuarului indurind greutatea corpului meu schingiuit..." Hirsiitul ferastraului viclean insemna ca se lucra de zor la taierea labelor picioarelor care vor fi servite apoi flambate in aroma sublima de rom. Principii canibali cu ochelari de soare erau nerabdatori, dar ingaduitori. Totul trebuie executat cu profesionalism!

Mireasma tamiiei, izvorita din biserica ce plutea pe perna de aer, cocotata pe acoperisurile edificiilor coclite, alerga in valuri, inghitind duhoarea cadavrelor semi-mobile. Gheare ascutite rasareau din pamintul udat cu licori purpurii. Restul corpului era adjudecat de alti indivizi care faceau un concurs cu premii de taieturi si modelari de organe. In flacarile luminarilor de titan se vedeau rechinii incurajindu-i, inarmati cu sirene scirtiitoare si afise de staniol. O coasta fu inscriptionata cu cuvinte scrise cu caractere gotice : "Traiasca omul!", iar din plaminii buretosi se reprezentase cu exactitate Regatul Unit al Marii Britanii. Cineva interpreta cu emotie artistica o piesa pentru violoncel compusa de Bach pe un instrument cu coarde fabricate din intestine lungi si elastice, unse cu vapori de acid cianhidric. Un centaur tremura, bilbiindu-se, dintr-un cliseu cinematografic agatat pe un horn subred din esofag de cuart din care iesea fumul preparatelor nascocite de vrajitoarele spiralate in mormaiturile lor desuchiate din care se inchegau formule tainice. Interpretul tinea la git un colier superb din vertebre slefuite, iar ca medalion o limba patrata cu o zvastica pe ea se legana in ritmurile muzicii dracesti. Cintaretul era ajutat de o toba improvizata din piele roz, cam peticita. Ficatul sfirtecat in fragmente umede era asezat pe o balanta creata din ligamente. Inorogii si rinocerii latini jucau carti infatisind creaturi grotesti. Careva minca fibrele muschilor de la miini si de pe piept, invelite cu mustar vernil si iute, iar coralii pofticiosi doreau si ei o portie din pancreas, impanat cu usturoi si masline.

"Doream sa ma misc, sa ies de aici, nu puteam, durerea ma intepenise, timpul trecea prea greu, noaptea nu mai voia sa se intoarca la culcusul ei de peste zi... Si as fi fost foarte multumit sa fi dormit, sa nu ma mai fi interesat nimic!"

Nebunia ajunse la apogeu! Priviri melancolice de pacienti incurabili erau fascinate de spectacolul fabulos de pe straduta devenita acum bulevard al mortii si artei vii si adevarate.

In spatele caselor care ardeau in flacari verzui tisnind in cascade pe ferestre, clepsidrele din uraniu pitroceau timpul in cazanele de inox ale spatiului infinit. Topoarele singerinde si cavourile de marmelada indigo, putrezite, valsau un falnic menuet electronic avind drept parteneri de nadejde niste criminali barbosi decorati de catre Hitler cu crucea de fier pentru meritele lor speciale in gasirea metodelor cit mai optime de decapitare... Aerul vaccinat de siluete si imagini fantastice, toate amestecate in supa de sunete ale clopoteilor chinezesti si ale orchestrelor moderne, se strecura grijuliu spre periferia strazii, invadind incet, dar sigur, tot orasul. Pe alei ingerii cu mitraliere dadeau tonul urletelor nimicitoare transformind universul in viziunile deformate ale fumatorului de opium.

"Ce cautam in acest cartier sordid?"

Doar inima infipta in acele lungi ale cactusilor batrini si grosi isi bate periodic, impasibila, masura, in vreme ce seringile hipodermice lipite pe cerul gri descriau traiectorii elicoidale de paranoice reverii. Orasul arde ca un registru cu chitante inutile in pintecele unei balene betive sectionata transversal de lama ascutita si stralucitoare a unei barde medievale luata cu sacrificii dintr-un inspaimintator castel vechi populat cu familii de stafii simpatice...

"Sint nebun! Nebun!!"

Sunetele amarui curgeau rosii, albastre, verzi pe zidurile de mucegai in siroaie repezi. Vedea fintini plate din care zimbeau crocodili roz...

"Nu mai pot! Dati-mi doar o mica si ultima pilula pentru somn, pentru a ma cufunda a oceanul visului!"

Incepu sa sara prin odaie smulgindu-si hainele de pe el. Din patul de plastic explodara rimele de span in forma de laturi de spinzuratoare. Undeva, Leonardo da Vinci plana cintind, contrapunctic, o fuga la sevalet. Otrava granulata il urmarea, incercind sa intre in cavitatea bucala. Ochii violeti ii iesira din orbite si tot mai mult semana cu chipul lui Salvador Dali, in voga intr-o anumita epoca. Viori de argila sunau infundat, un metalist cu plete de nylon ii infingea in crestet, drept palarie, o chitara electrica, iar in loc de miini, lentilele din piele masurau orizontul. Strigatul din tabloul lui Munch il asurzise, chemindu-l!

"Va rog, va implor, doar azi mai puneti-mi in palma bulina albicioasa ce-mi va aduce iarasi cosmarul in care cersesc un somnifer pentru a fi din nou om!"

Cazu in convulsii repezi pe dalele de mozaic venetian, iar corpul i se zbatea fara incetare incercind cu incapatinare sa sparga roca...

* * *

In fata privirilor ii alergau imagini de glorii...

"Vreau totul. Sint Stapinul! Da, eu sint Stapinul!" Miinile puternice tineau inclestate Marea Inventie. Luminile jucause scinteiau, intepind, ademenitoare, metalul lucios si pur. "Sint Stapinul!" Racnetele fugeau sincopate prin sala imensa ciocnindu-se brutal de lambriurile de aur, de candelabrele masive din care cristalul trimitea luciri victorioase, de covoarele moi persane acoperind parchetul de stejar. Ridica bratele, purtind asemeni unui trofeu de pret aparatul miraculos. Raze subtiri, verzui, parca de laser, izvorau din cubul stralucitor purtat pe sus. "Doresc totul... Universul trebuie sa-mi fie recunoscator!" Fulgere ii inconjurau Creatia si vesteau lumii Puterea lui. Puterea!

"Sint Stapinul! Puterea. Alfa si omega! Pina acum mi-am tatuat gindurile cu cascade de nimicuri, primeam doar cupe pline cu nectar de imbatrinit mai repede. Am cautat atunci sa vidanjez oamenii, sa sug din creierele lor informatiile, sentimentele si telurile, dar n-am intilnit decit hidoase paranteze cu gauri in mijlocul carora trona triumfatoare multimea vida... Si-atunci am simtit ura cum se desface din bobocul pe care-l credeam ascuns prea bine la mine in minte, eram torturat de dorinta de a nu-i mai vedea decit in muzee inexpugnabile..."

Va fi insotit de arhangheli firavi care ii vor cara coroanele de ametist, iar traversele rosii, coborind lungi de la scaunul sau imparatesc in josul cerului, atingind cu greu pamintul, vor poseda pe ele teoriile sale sfinte. Va ignora Timpul. Trupul sau nu se va preface in particule de praf primordial. Va fi Nemuritorul! Stapinul! Atotputernic si omniprezent.

"Dar acum conduc!"

Trimbitele vor azvirli marsuri de preamarire. Va avea si Universul, iar robotii, umili, i se vor supune fara cricnire, in timp ce oamenii se vor tiri ca porcii in noroiul si putregaiul vietii lor de nimic!

"Voi acumula Totul!"

Deodata, o rabufnire fulgeratoare ii darima inchipuirile...

* * *

Dezlipi pleoapele incet si constata ca statea culcat pe canapeaua arhicunoscuta din sufragerie. Se ridica si vazu ca totul era la locul sau. Da, era duminica. Prin sticla ferestrei, soarele isi trimitea domol lumina galbejita de toamna. Pe masuta cocheta de linga bar, discul se rotea lent pe platanul pick-up-ului. Unde era fata cimpanzeului? Sau fieraraia care definea apartamentul sau? Ori sunetele colorate? Nu, totul se dovedise o simpla plasmuire, un vis trecator. Poate si din cauza muzicii, probabil si oboseala...

* * *

"Nu vreau sa mor ! Creatia mea... viata mea... Nu doresc sa pierd nimic! Nimic!! Eu... trebuie sa traiesc... sa va controlez pe toti. Unde-mi sint dispozitivele? Nu mi le luati!... sint... inchis din nou?! Vreau inca o data sa triumf! De ce de fiecare data sint sortit sa mor cind imi vad dorinta implinita si mai am doar un singur pas de facut pentru a deveni Stapinul? De ce? Nu ma ucideti!! Trebuia sa posed nemurirea! Totul! Nu!!"

* * *

Scoase discul din aparat si se pregati sa-l introduca in mapa din celuloid. Striurile si santurile obisnuite nu mai existau. Materialul era lucios, fara nici o asperitate, parca era o oglinda...

Bizar! Doar audiase citeva preludii...

Puse iarasi discul si dadu drumul pick-up-ului.

"Fii binevenit in lumea noastra, universul drept al Binelui si Frumosului, al Dreptatii si Iubirii, al Pacii si-al Tacerii. Prin ceea ce tu consideri vis am dorit sa ne convingem daca mai sint fiinte in aceasta parte de Cosmos care sa mai aiba inima si mila. Tu esti acel suflet meritind sa intre in aceasta dimensiune nemarginita, sa ne perfectioneze si sa invete legile noastre ca apoi, dupa dorinta, sa revii in lumea ta simpla si sa luminezi oamenii care te vor asculta, asemeni altor personalitati ale speciei tale ce-au cunoscut civilizatia noastra.

Mijlocul prin care vei dobindi Adevarul Suprem este Jocul Spiritelor in care vei fi nevoit sa evoluezi. Pregateste-te sa penetrezi Calea luminata a lumii intregi! Putini sint aceia ce descopera acest drum. Tot mai multi doresc mariri peste masura, au decis sa ne infrunte, cum este chiar inventatorul echipamentului care ti-a plasmuit visul.

Deci fii fericit ca ai un loc in complexa lume a Spiritelor Bune!"

* * *

"Cumparati Jocul nemaipomenit al Sufletelor! Procurati-va Jocul distractiv al Spiritelor! Fiinte din lumi inferioare, dar totusi tulburatoare si exotice, se manifesta intr-o magnifica scena a nebuniei generale care descrie cu fidelitate primitivitatea si animalitatea acestora. Comparati cu lumea noastra, lumea Adevarului si a Dreptatii Absolute! Veti fi voiosi sa constatati luminoasa superioritate a societatii in care traiti! Nu ezitati! Cu cit intrebuintati mai des acest instrument de instruire, cu atit mai multe personaje stranii vor apare in jocul dumneavoastra! Cumparati, deci, Jocul Spiritelor! Luati-l si nu veti regreta! Imagine excelenta si sunet deosebit!"

* * *

Pe cerul verzui, luna rinceda de neon atirna limba peste orasul neobosit. Bastoane de lemn pretios, probabil abanos ori santal, se izbeau de un corp alungit pe o straduta pustie...

"Nu mai pot decit sa-mi desenez propriul grafic al schizofreniei mele..."

Intr-un laborator, savantul, cu un halat nu prea curat, isi freca satisfacut miinile. Aparatele functionau ireprosabil... Reusise!...

Din graba, cineva scapa, neindeminatic, Jocul Sufletelor. Se auzi o bufnitura seaca pe roca solida...

Undeva sus, soarele negru explodeaza ca o oglinda atinsa de o piatra rea aruncata cu ura dintr-o prastie glumeata si cioburi de lumina scufundasera pentru totdeauna lumea singeroasa.

Doar moartea, calma si prompta, suridea linistita sa mai apara iarasi nebunia... Sa apara viata...