Lui I.

O nouă zi, mai plină de bunătăţi şi miracole ale vieţii, o şoaptă fără sens a timpului, iată că a sosit o altă zi! Soarele străluceşte în lentile, muzica face tumbe pe covor, e semn că eşti fericit şi că trebuie să realizezi multe! Doar astfel fi vei salvat de la plictiseală, de la o coclită spaimă că ai putea fi considerat banal, anost, rece... Ecranele nu dau veşti prea spumoase, vecinii nu te ceartă că ai generat urlete, iar cada nu-ţi face reproşuri c-ai umplut-o cu sînge proaspăt, în fond ce-ai fi putut imagina cu toporul primit cadou?

O dimineaţă lăptoasă, echipată cu o tartină şi puţin dispreţ, un cer prea gri pentru preferinţele tale cromatice, ai dori vernil sau ocru, kaki ori turcoaz, din păcate nu poţi folosi aceste opţiuni suplimentare, trebuie să plăteşti o taxă adiţională. Dar nu contează, principalul este ca în oglindă să te holbezi tot tu, numai tu, să rînjeşti la faianţă şi să mîngîi chiuveta în care zace, stîlcit, un creier... E doar o trufanda, pentru acest sezon oţelit!? Voci se preling de afară, răsună şi nişte sirene, nu lua aminte la ele, nu s-a întîmplat nimic grav, e totul în ordine, aşa indică şi termometrul, şi pendula, chiar şi caloriferul, cam morocănos în ultima perioadă. Ai putea să te amuzi straşnic, închipuind iarăşi valsuri cu cămile roz, curse de omizi verzi, fugi printre flori, evadări spectaculoase pe insulă, cîte s-au petrecut cîndva, iar acum revin în clocote, fierbinţi, ocupînd locul liber din cameră, înăbuşindu-ţi gîndurile recente... Cînd s-au produs toate aceste evenimente? Acum trebuie să sculptezi cadavrul din baie, divizînd organe, clasificînd ţesuturi, colectînd urmele de distincţie a unui trup cîndva crud, acum cocon al armoniei, eşti un artist bizar, dar munca ta nu va răsuna în zadar prin muzee, parcuri şi biserici.

Deja prînzul se instalează calm în bucătărie, acolo unde alămurile desfiinţează tăcere, într-o puternică simfonie menită să te susţină şi să înlăture oboseala acumulată, ai trudit suficient, e vremea pentru o pauză, bine-meritată oază, n-are rost să te suprasoliciţi, nu vei cîştiga nimic. Oasele sînt pregătite, vopselurile şi mortarul la fel, în curînd scheletul va fi gata de prima inspecţie, cartografiat de snobism rubicond, de rîncede mutre... Însă vei primi aplauze, te vor felicita şi-ţi vor ura să ai parte de un cuţit în spate, înfipt profund, să fii blestemat!... E puţină răcoare, un păianjen atîrnă de o frunză a ficusului din apropiere, iar robinetele picură nostalgii de miere, nu-ţi fă griji, calculatoarele au aranjat totul, ţi-au prezervat maniile, obsesiile, ticurile, au fost salvate şi ideile de odinioară, chipurile hidoase ale foetuşilor unor camelionici prieteni, ritmul a rămas acelaşi, bătăile din uşă nu trebuie să te deranjeze, e doar lăptăreasa aducîndu-ţi porţia zilnică de cianură, drog suprem, sau ar putea fi chiar clona ta nemaipomenită... O vizită inutilă, un alt deces, apoi cada va supravieţui umplută iarăşi la refuz cu carne, statuile tale au însă căutare, unii le aşează în dormitor, pe canapele graţioase, alţii le expun în grădini ale paradisului, printre replici în mărime naturală ale demonilor la modă, trei magi au dorit şi ei treizeci şi trei de exemplare identice, să le planteze pe drumul prin deşert, urmărind licăritul sfios al unei stele electrice, ai prea multe comenzi şi atît de puţine victime!

O după-amiază cu lămîie, savurată pe terasă, printre gălăgioşi canari ghiftuiţi cu peştişori de aur, oraşul se zbate prea mult, inducîndu-ţi o oarecare stare de nervozitate, ai dori să scapi de această rutină, de bisturiu şi machiaje, ai vrea să pleci din prezent, lăsînd casa în mîinile habotnice ale uitării... Secvenţe din scene crezute îngropate definitiv ţîşnesc în vreme ce survolezi cu privirea parcul de lîngă bloc, descoperi cîţiva candidaţi la a deveni artă ciudată, ar fi păcat să ratezi, ar fi tardivă orice reîntoarcere în trecut... Ţi-ai pierdut inocenţa, dar ai căpătat rîvnite abilităţi de casap, ai tăiat iubiri, emoţii, sentimentele s-au dizolvat în licorile ce te ţin viu, ai decupat realitate şi ai făurit nimb din fantezie, apăsînd pe butoane şi mînuind arme subtile. E oare un cîştig această însingurare, este numai un alt start?

Seara se prăbuşeşte brusc peste casă, năclăind umbre, obturînd sforţările de-a analiza situaţia, percepţiile se intensifică, flerul nu te-a înşelat nicicînd, sculpturile trebuie să dăinuiască, în pofida morţii, în fond ce mai are importanţă acum, cînd în suflete nu zac decît zaruri, cînd sub piele sălăşluiesc doar şerpii nebuniei, cînd în ochi nu se ivesc decît ţevi de tun? Ai avut prea multe de spus, ai jucat excesiv pe o singură carte, ai înviat de prea multe ori, clonat la infinit de maşinării, ai fost ucis şi transformat în statui, tot tu ai modelat carnea şi i-ai dat savoarea unei impecabile opere de artă, e suficient ca să te retragi, definitiv, începînd de mîine? Obiectele îţi urmăresc discursul interior, nu te cred, ai mai zis-o, ai contorizat ani şi ai trecut peste bariere, te-ai dovedit făţarnic cu propriile tale trăiri, ai trişat iarăşi!

Încă o noapte pe fotoliu, lăfăindu-se în braţele tale stacojii, tatuate cu disperări şi crîmpeie de suicid intelectual, încă o oră suspendată între întrebări şi fîntîni tîmpe, noi sacrificaţi, pentru un candid capriciu, este doar teroarea aprinsă în încăpere, veioză stranie, toate victimele tale te veghează acum, amintindu-ţi de copilărie, cînd stăteai ascuns în dulap, printre hainele altor morţi, în marsupiul unei purităţi fără seamăn, alături de momîi... Atunci ai promis să creezi creaturi imposibile, la graniţa dintre existenţă şi mîntuire, scotocind după o enigmă, atît de rîvnită de teologi şi savanţi. Dar încă mai trebuie să continui căutarea, cu fiecare corp eşti mai aproape de rezolvare, însă oare cît mai ai de parcurs din acest traiect hedonic? Bezna de jur-împrejur nu furnizează răspuns, poate el există în inimile depuse în borcane, murături anatomice jinduite de canibali, poate totul se dovedeşte a fi o simplă farsă. Cine ar cunoaşte cu certitudine tot ceea ce imaginează calculatoarele care te-au zămislit, cîndvă, într-o iesle dintr-un orăşel obscur?

O nouă zi e pe cale de-a fi executată...

= 07-decembrie-2004 =