Termină-ţi prînzul şi mori ("mori, mori, mori"), deja ne plictiseşti, de-atîţia ani molfăi plăcinta ("plăcinta, incinta, placenta"), nu ne laşi în pace, nu ai consideraţie pentru ceea ce vrem, eşti de un egoism feroce, stai absent pe scaun şi ne consumi timpul, într-o nesfîrşită acţiune de a îngurgita hrana primită ("ce cîştig, ura!"), tot din partea noastră, căci nu ne-am îndurat să flămînzeşti, să te vaieţi pe la colţuri că nu te îngrijim, ignorîndu-ţi pretenţiile fumegînde, mofturile condensate ("late, late, late"), hachiţele inevitabile, haide, nu te preface că n-auzi şi că nu-ţi pasă de acţiunile noastre, dorim să fim relaxaţi ("...axaţi, tapaţi, rasaţi"), singuri, fără tine, să ne hîrjonim puţin, poate chiar să testăm tăria canapelei, elasticitatea sentimentelor, debitul plăcerii, dar tu veghezi, de la masă, mestecînd alene aluatul cam tare, mutînd încet cuţitul şi contemplînd, cică ("frică?..."), modelul sofisticat al farfuriei de porţelan, pe care am vrea să ţi-o facem cadou ("un ou!"), aruncîndu-ţi-o iute în cap – a-propos, ar trebui să faci o baie, să-ţi speli părul atît de cenuşiu, înfoiat de mănunchiuri albe –, ne exasperezi la culme, oftînd din cînd în cînd, de parcă mare treabă ("brînză? urdă? caşcaval?") ai face, picotind în sufragerie, printre mobilele noastre pe care ştim că nu le suporţi, dar ni le lauzi permanent, cu perfidie blondă şi ochi de azur, alături de calendarul electric, ai putea să-ţi dai seama că vremea a trecut ("trecut, trecut, mut"), ar fi frumos să te retragi, cimitirul întotdeauna pare a fi o variantă nimerită, loc atît de încărcat cu senilitate, colaci şi scrîşnete de bebeluşi purtaţi de părinţi pentru a fi accidentaţi să-şi amintească de toţi strămoşii, capitulaţi prin războaie considerate glorioase, la bodegi de marcă, în vreun muzeu flasc, aşa am încerca şi noi, cu condiţia să avem pretext de promenadă, dar nu reuşim nicicînd, din pricina ta, ne tai tot cheful, avîntul, dorinţele, ne blochezi definitiv viaţa ("viaţa, viaţa, viaţa!..."), cu nonşalanţă, mîncînd de veacuri, amintindu-ne de virtute cauciucată şi de colecţiile de viermi timbraţi, de seriozitate artificială, eşti un monstru, cunoşti deja asta şi te bucuri că ne zădărniceşti planurile, abordînd un zîmbet întredeschis şi o mină de compasiune rîncedă, pulsînd de falsitate, într-o perversă – mereu aceeaşi – stare de tristeţe ("of, of, of"), de care noi ar trebui să plîngem non-stop, împreună cu tine, evocînd vieţi de sfinţi ceramici, extraordinare voiajuri la mănăstiri putrede, excursii penibile, dintr-o tinereţe ancestrală, cu botniţă, găurită de bunăvoinţa moliilor, aceleaşi accesorii ale paltoanelor tale groteşti, armuri prăfuite, nu ne crezi cînd îţi spunem că totul a apus ("pus, adus, răpus"), că deja-i beznă şi ora-i nimerită pentru un somn de veci ("cu smîntînă?"), la căpătîi sigur îţi vom aprinde o lumînare, feerică atmosferă pentru romantice delicii, te asigurăm că vei avea o înmormîntare de neuitat, cu condiţia să dispari, să te punem într-o vază şi s-o dăm cadou – hidos, aşa cum se obişnuieşte – vreunui medic legist, prieten de-al tău, din familie bună, cu conturi şi saltele straşnice, ne-ai povestit, de nenumărate ori, ne-am prefăcut că ne interesează, jonglînd cu portocalele albastre de la desert, iar tu în continuare muşti din faldurile plăcintei, mai bine o decoram cu niţică cianură ori te înfăşuram, drăgăstoşi, cu un laţ de mătase, favorita ta, ne-ai adus la limita exasperării, nu avem nevoie de conversaţie, ci de duşuri ("reci, reci? reci!"), nu ne pasionează ce balet execută vecinele, nici cine s-a sinucis pe strada noastră, nici de achiziţia nepotului scriitoarei de la parter nu ne pasă, termină-ţi prînzul sau mai bine mori ("da, da, da!"), aşa cum toată lumea ar trebui s-o facă, măcar o dată, cu abnegaţie şi tenacitate, mijloace sînt multiple, condiţia este să te gîndeşti la speranţele altora, la anunţurile îndoliate, la felicitările sosite din partea tuturor, adresate supravieţuitorilor, atît de uşuraţi, haide, nu mai lîncezi, n-are sens ("consens..."), te comporţi aiurea, cu răutate, du-te, n-ai nevoie nici măcar de bagaje ori pijama, nici de bilet, nu vom regreta, sigur că vom păstra pozele de familie, clasoarele pline de rugină, bibelourile alea ciobite, veritabile comori subterane, mileurile parţial destrămate avînd aromă de psalmi, nu vom pierde nimic, doar le vom arunca pe toate, dar oricum nu vei mai şti, totul va fi nemaipomenit, ţi-o garantăm, toporul nostru rimează excelent cu baniţa aia care se pare că o numeşti scăfîrlie, da, o singură lovitură, nu trebuie să exagerăm, cunoaştem procedura, va fi puţină murdărie, dar vei muri ("muri... muri... dăm la toţi muuuriii..."), atît dorim, nu avem nevoie de moştenire, nici de linguriţele de argint ori de paharele de cristal obosit, nici de creme ieftine, nici de garderobe demodate, ar fi necesar să nu mai consumi oxigen ("taa... tada, tadaa, ta..."), pentru că oricum scenele acestea-s inutile, masa-i departe, n-ai trebuinţă de alt dejun, clopotele deja freamătă, iar năsălia te aşteaptă cu drag, scoală-te şi mergi, nu păcătui în van, în manual scrie că formolul acţionează destul de rapid, noi am dori să ai parte de doza dublă, să fim siguri ("singuri!?") că nu mai clipeşti, ah, delicios, totul se sfîrşeşte cu bine dacă se termină cu o înhumare, iată un proverb înţelept, nu zăbovi, nu are rost să scînceşti, fiindcă deja am angajat un cor masiv de bocitoare profesioniste, admiră-le paftalele lucioase, lanţurile groase de la gît şi glezne, cizmele cu tocuri de inox şi biciurile lungi, mai lungi decît tot ce a însemnat viaţa ta plicticoasă, aburită prematur, gri ("...toamnă gri, nu credeam că...") şi atît de searbădă, ca o cămară în care se depozitează doar vechituri, dejecţii ale realităţii, ar trebui să fii gata, vom aplauda ieşirea şi cupele de şampanie vor reflecta pentru ultima oară chipul tău scofîlcit ("ilicit, peticit, murdărit"), din fotografia pe care ţi-am făcut-o după primele treizeci şi trei de secunde ale morţii!

Cine să ne anunţe adevărul, că de fapt a intrat în nefiinţă chiar Dumnezeu, fiul nostru retardat şi imposibil? De ce oare l-am numit aşa, parcă evocă pe cineva celebru?!... Era cumva un robot, personaj dintr-un serial ştiinţifico-fantastic?

= 03, 12-noiembrie-2006 =