Pun degetul zvelt în gaura adîncă a rănii din perete, încerc să mă conving că dincolo este altceva, o nouă casă argintată de ospitalitate, o regiune liniştită, lipsită de gălăgia desfăşurată de lilieci, de certuri de tablă zincată şi reclame ciobite, doresc să aflu echilibru de relaxare prin jocul periculos de-a necredinţa, incapabil de a detecta dacă zidul într-adevăr a fost supus la caznele crucificării, dacă a avut aşchii de cuie în palme, incertitudinea se dovedeşte enormă!

Merit să fiu considerat demn de ştergarul milei, nul, dar destinul pluşat deja a fost rezervat, prin picuratul telefonului, de şefii mei invizibili, voi fi nevoit să propag învăţăturile aflate în transă, scrînciob împins de consumul aberant de droguri lăptoase, îmi amintesc şi acum cu plăcere cînd marihuana a multiplicat coşuri de peşte şi pîine, cînd LSD-ul a înfăptuit minuni, preschimbînd apa în vin roşu, licoros, avînd buchet deosebit, l-am băut cu nesaţ, învolburat de vorbe parabolice... Voi fi şi eu hulit de furia neînţelegerii, lapidat de mulţimi nervoase că am distrus demoni din verticalitatea porcilor, că am rupt braţele idolilor patrupezi, că am despicat templele haine numai mestecînd, tacticos, puţină cocaină, voi avea şi eu loc de parcare în grajdul destinat necuraţilor, perverşilor, nesimţiţilor, maniacilor, printre poşete rujate cu putreziciunea unui măr cules dintr-un ancestral pom, printre nuduri alungite, săgetate de arătătorul publicului înfoiat în blesteme, printre boarfe vechi multiplicînd supliciile de pe Via Dolorosa, în curînd va trebui să lupt, în miezul nisipos al arenei stacojii, gladiator netrebnic, voi fi nevoit să ard în uscăciunea mirării pe rugul spiralat al savanţilor substituind inchizitorii, voi fi şi eu torturat de dogmele fariseilor moderni, ieşind din ecranul acestui calculator, deghizat în tencuială!

Dar pînă la momentele de extaz, tămîiat climax al minţii, scormonesc curios în spatele varului, tot mai profund, poate gîdil cărămizile acestei construcţii monumentale şi rîsul sănătos va dărîma întreg edificiul, coborînd trufia icoanelor, frîngînd frescele îmblănite în culoare rafaelească, fracturînd ireversibil aure şi mîntuiri de preţ, poate voi găsi o fiinţă zidită în chip de indicator de oprire a surpării legilor, înger de lut răsturnat pe-o masă de cazinou, să o umplu de serul fricii cînd îmi va privi figura pocită de rasele care au vrut să-mi smulgă mărturia grea a colaborării cu subsolul timpului, cînd îşi va da seama ce vrăjitor se ascunde în mine!

Papirusuri ridate şoptesc despre prezenţa mea usturătoare pe asemenea tărîmuri scalpate, despre faptele mele bizare, eludînd reguli stricte, euforice victorii împotriva bunului simţ, despre miracolele de neon ale adepţilor care mi-au copiat comportamentul anormal, excentric, sînt stocat pe discuri nenumărate, pe tot globul, vizionat de cei ce mi-au închinat săptămînă neştirbită în calendar, ar trebui să fiu mulţumit pentru asemenea fală...

Merit, însă, încă o lance cutezătoare să-mi străpungă pojghiţa trupului, încă un mănunchi de lungi spini care să-mi sărute fruntea tumefiată de abur evanghelic, încă o gură de oţet şi-o glumă a celor ce-mi biciuie mîndria de a mă auto-proclama Păcătosul!

Retrag falanga subţire, las în pace peretele acestei carcere perfect sferice, poate minge de tenis, poate cometă grăbită, nu voi găsi niciodată tunelul eliberator, butonul menit a dezintegra zidurile opace, hologramele făurite de zeii halucinogenelor se vor dovedi, în continuare, armuri superbe, ele mă vor ajuta să supravieţuiesc şi nopţii finale şi acelor ce-mi vor fi introduse în vene, să extragă aurul secretat anual, piatră filosofală veritabilă, ele îmi vor oferi distracţiile de care am nevoie să fiu mort, perfect conservat în sarcofagul trainic al religiei, încă un psalm să mai compun şi voi fi gata să ascult, turtit, verdictul!