Gripă la maternitate

Maternitatea avea gripă
şi pruncii nu mai puteau fi născuţi,
rămîneau-nchişi între viaţă şi noapte,
ca-ntr-un lift blocat printre zile,
zadarnic laptele curgea
şi scutece proaspete citeau cărţi
despre-ngrijirea celor mici,
activitatea stagnase...

Pastilele, efervescente,
n-aveau efect, boala dănţuia
prin sălile de naşteri,
virusul umpluse batistele tuturor
cu sublime simfonii parfumate,
pruncii, supuşi excesiv la căldura
dragostei mamelor întîrziate,
începeau să se coacă prea tare,
coaja lor va fi prea crocantă
şi-astfel vor fi refuzaţi de moarte.

Maternitatea încă strănută,
incapabilă de naşteri precise,
astfel în loc de noi-născuţi
mişunau hidoase fiinţe,
evadate-ntr-o noapte
din părinţii lor somnoroşi,
erau un fel de bătrîni
purtînd aripi-n buze,
lipsiţi de plămîni,
respirînd numai lumină.

Maternitatea devenise azil,
perfect sălaş pentru sănătate,
unde vîrstnicii-nţelepţi
erau născuţi de copii,
iar tinerii le puneau-ntrebări
din care se năşteau prunci,
imuni la orice răceală.

	=25-aprilie-1998=

Poezie spre viitor

Uneori, cînd furtuna devine pepinieră
pentru noi gînduri bătrîne,
uneori ne dăm seama că purtăm în noi
istoria ne-mplinită a unui sfîrşit
şi-a unui alt început, mai verde,
mai tînăr în speranţe de-a nu seca,
de-a nu zăvorî muntele vieţii...

Inconştienţi de forţa noastră,
eroi ai deştăptării din mîzga visului,
avem la dispoziţie toate zările 
pentru-a ne-nălţa mîndria
de-a fi atît de curaţi, aşa albi,
uneori nu-i bine s-aşteptăm îndemn
din partea ghicitorilor din palmă,
din buza profeţilor orbiţi de timp!

Responsabili, trebuie să ne inventăm
aripi de ochi dacă încă n-am devenit
păsări ale noii desăvîrşiri...

	=02-mai-1998=

Origini

Originea focului e apa
vărsată prin călimări-n loc de miere,

originea pustiului-e apa
strînsă-n cocoaşă de simplii profeţi,

originea timpului e apa
gonind liberă prin subtile spaţii,

originea originii e apa:
molecule de cuvînt primordial
născînd setea imensă a vieţii.

	=04-mai-1998=