Scară-n visuri

Scara a ars de plăceri
şi tunetul nu mai ridică suflet
din capcana mucedă
a celei din urmă rugăciuni,
a legăturii cu-ntinse crime laşe.

Treptele-au-nfrunzit de paşi:
mai timizi-n ninsori,
mai răsăriţi şi vioi,
cîte clopote mai trebuie să urce,
atîtea laşităţi vor coborî-n om.

Şi cine mai mîngîie drumul
îndreptat spre-un ciob de cerc,
spre-o palmă de spirală?

Scara-i scrum de-acide dorinţe
şi-nchircite păreri de rău,
sînt necesare doar străzi line
pe care spiritele să nu-şi piardă
transparenţa plană, greaua misiune
de-a strînge fiori şi fîn,
de-a-ngheţa lacrimi şi frunze.

Scara-i un vis de erecţii
spre-o lume mai egală
decît dealul îmbrăţişat de hău,
decît pulsul transformat în ţărînă,
tăcere de măr suspină prin suflete
întrebînd de steaua nou-născută.

E numai o sărbătoare-n ierni,
numită, simplu, mîntuită naştere.

        = 06, 07 - decembrie - 1997 =

Anti-cînturi

Ca un real violonist verde
divid anotimpuri-n cifre şi cuvinte,
preschimbînd lebăda iernii
în prinţesă dogorîtoare,
transformînd nisipul verii
în pahar ciocnit de-amintiri,

mi-e instrumentul docil,
corzile-mi oferă mii de vise
menite să vindece tristeţea
pe-o durere-nchipuită-n inimi,
să nască o nouă cîntare,
orchestra din hîrtie-i gata,
un semn de euforic plîns
şi simfonia albă va respira
din aceste măşti, din spaime,

ca un crud cîntăreţ de iarbă
ofer ninse cîmpii nostalgiilor,
luînd din prieteni portative,
miţînd astfel frigul de-oţel
cu-n roşu balet de gînduri,
prefăcînd linia-n cerc
şi cercurile-n colinde.

        = 01, 07 - decembrie - 1997 =

Despre anotimpuri

Pe bicicleta zilei
iarna pedalează zăpadă,
aruncînd gînduri,
strune de idei.
Clopote din răni
răsună sfîrşite
pe ruguri de sticlă
osîndind frigul.

Pe umbra frunzei
tuşeşte-o toamnă
scriind vocale ude
pe fruntea de piatră
a milogilor artei.
Celula tristeţii ţipă,
iar evenimentele ţicnite
urcă-n somnuri arse.

Pe stele de staniol
vara ghiceşte finalul
jucîndu-se cu rîs
şi faianţă eternă...
Norii luminii nu-s,
doar frica pielii
aşteaptă căldura grea
a judecătorilor firii.

Pe focuri sacre
se topeşte primăvara,
balul s-a terminat,
nemurirea curge
pe braţe de fantome,
pe piciorul visului.
Cînd va-ncolţi iarba
vindecînd timpul?

Astfel anotimpurile
s-au răzvrătit în om...

        =10 - august - 1993/
         17 - august - 1994/
         05 - august - 1997 =