Celofan

Celofan al vieţii,
sufoc borcanele,
astup visuri roz,
vreau altă paloare
să-mbujoreze arta,
încep să picur
printre străine
ceruri prea oarbe,

sînt doar prea alb,
transparent inel
al poeziei arse,
celofan al vieţii,
lipsit de mustul
unor pre-adînci
stigmate nebune.

Vreau altă paloare,
ţărm pentr-argint.

= 20-martie-2004 =

Oamenii de fum

Calvar al mirării găsim,
noi: oamenii de fum,
acidulaţi de flama grea,
a credinţei în oceane,

doar atît mai căpătăm:
scoici gri şi temeri,
simple organe umede
ale slăbiciunii timpului,

ni-e focul prea aproape,
ni-s gîndurile stinse,
cît din noi vom fi
judecaţi pentru potop?

Fără jăratic şi plîns,
noi, oamenii de fum,
nu vom găsi linişti,
nu vom dovedi lumini!

= 18-ianuarie-2004 =

A dărui timp

Urcînd către cocori,
putem pluti liberi,
ascuţiţi de ceruri,
mîngîiaţi alene
de visul soarelui,
putem ajunge sus,
în turla durerii,
transformaţi-n zi,
turtiţi de lacrimi,
putem usca larma,
dăruindu-ne timp.

Obosind spre stele,
orbecăim din noi,
putem ascunde iar
tot ce ne-atrage
către pămînt gol,
putem răsuna, vii,
de şoapta fricii,
transformaţi-n zi,
picurînd sfială,
putem schema final,
dăruindu-ne timp.

= 21-martie-2004 =

Fără buze uitate

Mi-am uitat buzele
în pleduri, lipite de cerul
prea coşcovit de ploi,
nu le-am mai găsit,
iarna le-a preschimbat
în petale de-aşteptări,
în simple detalii prea gri.

N-am buze, n-am ochi,
simţurile mi-s aripi
retezate prea curînd,
n-am ecouri-n clipe,
ci doar grele numere,
aruncate-n cuvinte-aspre,
iarna m-a blocat iar
în miezul ceasurilor,
în florile de scrum.

Mi-am uitat buzele
sub ani de laşe căderi,
umbre de vulturi...

= 04-februarie, 13-aprilie-2004 =