Vertex

Cenzurate clişee - Sabin Corneliu Buraga


Scărpinare

Lumina se scarpină, păduchi-s pretutindeni,
zadarnic sosesc armate de sanitari experţi,
inutil trimite întunericul capcane şirete,

lumina continuă să se scarpine, lepădînd
firele de păr căzute din peruca soarelui
sau mătreaţa adunată pe chelia oglinzilor,

lumin-ar trebui să-şi trateze maladia,
medicii ar putea constata că-i ceva nervos
şi-ar interna-o-ntr-un spital negru, mort,

lumina-i nepăsătoare, se scarpină cu labele ei
murdare de-atîtea naşteri de zile debile,
de-aşa sclipiri-n ochii orbi ai normalităţii,

lumina se scarpină, păduchii ei sîntem noi?

        = 23-februarie-1997/
        06-septembrie-1998 =

Să murim şi să ne naştem!

Haideţi să murim din nou,
să ne-aruncăm în braţele
de marmură ale morţii
care şade-n vitrină, rece,
prea fragilă-n virginitate,
aşteptînd să-nceapă licitaţia!

Haideţi să mergem spre os,
spre cripta atît de largă
deschizîndu-se-n visuri,
haideţi să devenim jet
de negre fantome haine!

Haideţi să murim iarăşi
şi să ne naştem apoi vii
din pîntecul vid al morţii!

        = 26-martie-1996/
        08-septembrie-1998 =

Înc-o zi, stricată

Înc-o zi a căzut pe scări,
şi-a fracturat oasele de soare,
mutilînd mucenicii 
răstigniţi pe-al străzii nor,

înc-o zi a fost internată 
la balamucul normalităţii,
i-au fost extirpate primăveri
şi becuri făcătoare de minuni,

înc-o zi şi-a pierdut cap,
ghilotina nopţii rînjeşte,
înlocuind mărturia vieţii
c-o minciună de toamnă gri.

        = 19-aprilie/
        08-septembrie-1998 =

Mai este mult?

Mai e mult din bomboana tristeţii
ce-o sug cu nesaţ în fiecare noapte
prăbuşită-n gaura mea din minte,
în orice dimineaţă prea gălbuie
cînd mă trezesc golit de visuri,
umplut cu-n val de frig abstract,
cînd îmi anin chipul în oglindă,
înlocuindu-l cu săpun şi-ulei,

mai e mult din coada stufoasă
pe care-o netezesc, umil, cuminte,
în fiecare clipă de raţiune udă,
în orice ticăit al timpului bubos,
multă treabă mai trebuie să fac
pentru-a nu rămîne-n bucurie,
incendiat de ploi, uscat precoce,

mai e mult din căţăratul pe hîrtii
asemeni unui gîndac de tablă
vînînd dezastre-n ecrane oarbe
şi războaie ce pasc hărţi acre,
asemeni unui-mpărat al farsei 
promiţînd supuşilor doar jucării,

mai e mult din mascarada mea
denumită, iraţional, recviem dulce?

        = 02-ianuarie, 
        08-septembrie-1998 =

Top
Back
Contact