Vertex

Copii ale iubirilor virtuale - Sabin Corneliu Buraga


1. Aş vrea, dar tu...

Să-ţi mîngîi zborul
şi lumina ochiului
aş vrea, aripa mea!

Să-ţi coc sufletul
cu noaptea mea
aş vrea, rază dulce!

Să-ţi deschid literă
în inimă şi-n gînd
aş vrea, călimară!

Dar tu nu vii,
nu te deschizi
din visul meu,
nu te naşti
din oul poeziei,
floarea mea virtuală!

= 11-mai-1996/17-iulie-1997 =

2. Fire

Încolţim împreună ca fire de iarbă
lăsate de bunul univers să spere
că vor fi lipite pentru totdeauna
de sînul pămîntului iubitor,
de fulgerul scurt al furtunii,

încolţim şi mîinile devin boboci,
ochii ne-au ajuns petale azurii
ca văzduhul verii coapte,
ca o mare de simfonii vii,

încolţim şi eu sînt crin,
iar tu o regină de parfum,
mă trezesc trandafir,
iar tu o mătase a nopţii,

încolţim şi polenul curge
în palmele tale roditoare
din visul meu de iarbă mică.

Încolţim amîndoi ca fire de etern,
libere să plutească-n lumină...

= 11-mai-1996/17-iulie-1997 =

3. Ale tale (Chemare)

Buzele tale sînt pîine,
inima ta a devenit lac
unde-mi culc dorinţele
şi se limpezesc visele;

vino-n clepsidra mea
şi curgi prin ochi de gînduri,
prin degete atente,
lasă-mă să-ţi ating
pămîntul din minte!

Mîinile tale sînt aripi,
viaţa mea pare-o cuşcă
fără a-ţi aprinde, sfios,
făclia calmă din suflet;

aleargă-n chemările mele,
devii coală magnifică
pe care să-mi presar
această scurtă plăsmuire,
cea din urmă nebunie!

= 11,12-mai-1996/17-iulie-1997 =

Top
Back
Contact