Înroşire

Mi-e roşu sufletul
ca un măr copt prea tare,
au venit păsările să-l ciugulească,
au sosit prinţesele să-şi spună
dorinţele roşii înaintea mea.

Sînt roşu, rac fiert,
degetele roşii nu mă mai ajută
să colorez iarba cu sîngele meu,
atît de roşu, fluviu gros
al unui asfinţit precoce,

mi-e inima roşie
asemeni unei răni fragede
din care se naşte
un alt copil, un nou semafor roşu
oprind timpul să mai traverseze
strada vieţii mele.

Sînt roşu ca un sfînt,
ruşinat că a mîncat ouă roşii
înainte să fie răstignită culoarea.

        = 08-martie-1996 =

Fereastră şi triunghi

Fereastra-i virgină desluşită de trepte,
cîte trepte, cîte coborîri spre-abandonări,

triunghiu-i viu-n orice inimă de peşte,
respirînd oceanul profundei despărţiri,

la fel ciob cîntă din praf de-ntrebare,
zugrăvind o altă privire, desenînd cerc,

fereastra şi triunghiul au devenit om.

        = 11-noiembrie-1997=

Oricît ai face, nu-i destul!

Ostatic al timpului,
Rănit de bombele cuvintelor,
Ignorat de vracii luminii,
Călcat de maşinăria secretă a cerurilor,
Ispitit zi de zi de viermii progresului,
Tu, umil pion, eşti încă viu.

Armat cu răbdare,
Încerci să-nţelegi de ce încă trăieşti.

Fermecat de sclipirile miracolului,
Accidentat neîntrerupt de pietonii singurătăţii,
Cadavru aparent al liniştii ceruite,
Eşti încă treaz, conştient de ratarea din tine.

Nu mai poţi deveni nimic,
Umil ciob al geamului planetei...

Încă mai doreşti să ştii de ce respiri.

Drogat de fiorii ne-nţeleşi ai fericirii virtuale,
Experimentînd noi dureri provocate de reverii,
Secţionat de bisturiul ferm al realităţii,
Tu speri că nu eşti doar un străin
Urmărit de lanternele omenirii,
Lăsat liber să cutreiere organismele morţii.

        = 19-martie-1997 =