Un decor al vieţii?...

Trompete şi flori de scrum,
o gheaţă-n zebre albastre,
iată decorul măsluind iar
viaţa prea largă, visul ud,

nimic nu zîmbeşte-n lauri,
nimic nu pîlpîie-n suflet,
prea multe singurătăţi
construiesc acest orb joc!

Fluturi şi tristeţi vechi,
nouă pată peste inimi,
iată decorul din fiecare zi,
decolorînd realitate aspră,

nimic nu-i mai presus acum
de legea de-a muri iute,
nimic nu şiroieşte-n ochi,
substituţie a plînsului bun!

Cît joc lipsit de arse fapte
mai trebuie născocit azi,
cîte numere vor mai curge
să-mplinească dorinţă roz?

= 28-ianuarie-2005 =

"Pot, pot, pot..."

"Pot, pot, pot, vreau,
merg, merg, merg iar,
şchiop la fapte albe,
orb la căutări-n van,
pot, pot, mor, mor!"

Atît în difuzoare,
peste corbi şi fagi,
atît printre cărţi
de duioşie arse,
e numai un strigăt:

al celui fără zi,
lipsit de noapte gri,
al celui prea scund
să prindă melcii,
al celui depărtat.

"Pot, pot, pot, ciob
într-un haos divin,
să găsesc lapte plin
cu primăvară laşă,
pot, pot, pot, aici?"

Atît în difuzoare,
jalnic, străin fum,
atît se-aude, ecou
răsucit de om rău,
e numai un clopot:

al divizării vremii,
al celui prea orb,
al timpului acru
degustat de pomi,
al finalului vieţii...

= 20-ianuarie-2005 =

Ca nişte fulgi

Fulguim,
înceţoşaţi de frica
de-a nu fi topiţi
de prea cruntă boală,
numită dragoste,
visată din nou,

strigăm,
albind ochii cerului
cu rugile noastre ude,
dorind răzvrătiri
şi pasiuni strîmbe,
noroioase lacrimi,

căutăm iar,
orbecăind în lauri,
o glorie mai aspră,
un leac pentru zi,
ca sufletul naiv
să nu ardă-n gol,

sîntem aproape,
buzele ni-s corzi,
vînăm daruri
şi zămisliri roz,
primăvara caldă
ne va îngropa,

doar astfel
putem fi aici,
fulgi ai fricii,
consemnaţi iarăşi
în uscat paradis!

= 14-ianuarie-2005 =

A fi plin de viermi

Mi-e moartea plină de viermi,
răguşită trompetă anunţînd
că potopul va-ntîrzia la cină,
acolo unde zeii se născocesc,
iar arginţii devin cecuri-n alb,

mi-s gropile pline de prieteni,
doar ei locuiesc în mine, arşi
de bucuria de-a fi piroman,
născînd foc în loc de ochi,
ardent cîntec înghiţind cer,

mi-s poeziile prea laşe, golite
de vinul unor imnuri zvelte,
n-am icoane, n-am nici lanţ
cu care să leg sfinţii de cruce,
să simtă puţin dragostea urii,

mi-e noaptea plină de viermi!

= 16-ianuarie-2005 =