Uşoare pedepse...

Ni-s ochii morţi,
umflaţi de viermii
unei orbiri grele,

ni-s gîndurile gri,
şuviţe din pletele
unor lacăte mute,

ni-s iubirile ape
ce vor polua deşert,
înviind grădinile,

ni-s prea uşoare
aceste pedepse roz,
ar trebui să fim
ucişi definitiv!

Pentru că visurile
ne-au luat-o-nainte?

= 24-iulie-2006 =

Urcă sau fugi

O cădere-n paradox,
hrană a cuvintelor,
o nouă schimbare,
terapie destinată
tuturor moliilor,
o prăbuşire acidă,
să-ndrepte mere,
iată ce-aşteptăm
de la timpul bont!

Vînînd iubirile,
ucigînd anii gri,
arzînd de final,
cum vom dărui
copiilor pedeapsă,
cum vor urca
spre moarte grea?

Timpul e ciung,
i-am tăiat arta
de-a fărîma cer,
de-a opri şanse,
am fost bravi iar,
bestii de treabă,
îngeri cu poză,
zei de benzină!

Cînd vom fugi
dinspre noaptea rea?

= 25-iulie-2006 =

Departe de urma lumii

Fără ochi,
doar cu buze,
pipăim linişte,
ne scăldăm
în neant,
îmbăindu-ne
obişnuinţele,

fără piele,
doar cu bronz,
sîntem statui,
de soare
modelaţi iar,
strălucind
peste orori,

e totul vis,
palid coşmar,
nu existăm,
ci doar urîm,
departe iar
de urma lumii...

= 25-iulie-2006 =

Oamenii din dulap

Tîrîind cămăşi,-n loc de lanţuri,
oamenii stau-nchişi, prin dulap,
icre depuse de timpul prea orb,
neştiind să-şi continue visul alb,

nimeni nu vine să-i elibereze, iute,
nimeni nu descurcă ghemul flasc
al unei nepăsări prea depărtate,
nimeni nu arde lacăte – moarte!

Oamenii s-au stricat, conserve gri,
textile detalii ale amurgului crunt,
n-au seminţe să dăinuie-n flori,
nici grădini substituind carcere,

e totul prea vechi, mucegai negru,
înlocuind amintiri, ritmuri, şanse,
nimeni nu poate scoate hainele vieţii
să le prefacă iarăşi-n prunci de zi!

= 29-iunie-2006 =