Avînd faimă

A avea faimă,
a avea roţi de gînd,
a avea furci, 
a avea bălţi negre,
multe averi,
puţine-ndoieli,

a avea chitară,
a avea şoapte verzi,
a avea chitanţe,
a avea stilouri caste,
multe stele,
puţini nori trezi,

a avea doctori,
a avea moarte albă,
a avea cocoaşă,
a avea spini-n ochi,
multe cuvinte,
puţine idei de noroc.

Cumplite averi
se strîng în om,
încleind mintea,
desfrunzind cord,
gigantice tezaure
respiră-n fiecare,
condamnînd firea
să strîngă mai mult:

ciob strîmb,
coadă nebună,
rînjet tîmp,
ban de mut.

A avea aur,
din gunoi zilnic,
nu-i decît faimă
de carton mort,
ciudat semn 
al unei decăderi.

	= 20-februarie-1998 =

Cifre

Mă simt patru, urcat pe scaun,
mă doare şase, de-atîta nouă,
ce mai văd înafară de-un milion
nu-i decît un alt noroc, zero,
negativ de infinit răsculat,

mă culc unu, mă trezesc doi,
învăţînd numărătoarea vieţii,
în spate contorul îmi zîmbeşte,
doreşte increment de la idei,
de la paiul sorbit prin opt,

ceru-i mort, cotropit de şapte,
trei stele-i mişună-n coaste,
doresc să le prefac în sfinţi,
dar adunarea eşuează iar,
n-am obţinut decît un cinci.

	= 02-iunie-1998 =

Pădurile adulte

Pădurile-au devenit ghilotine
pentru-amintiri-n derivă acră,
pădurile-au ajuns cimitire
îngropînd vieţi de prunci
sub bolovani de-ndiferenţă...

Tăietorii rup trunchiurile,
crezînd că mai salvează ceva.

Contaminarea-i completă însă,
crengile nu mai nasc nimic,
nici vis, nici flori, nici os!

Pădurile sînt mutilate toate,
arse de dorinţe de jivine,
s-au transformat în ciungi,
în arme oarbe şi bancnote,
pădurile nu mai sînt copii!

    	= 12-iunie-1995/
    	  30-mai-1998 =