Albastră, striată sau fum

Fericirea-i albastră,
mînjită de cerneluri
atît de toxice,
curge prin conducte,
erupe-n dimineţi,
spălînd stigmate
şi unele dovezi
că viaţa-i aici,
printre căderi.

Fericirea-i striată,
coamă de numere,
incrementînd ură
şi divizînd ochi,
picură-n buze
şi dispare-n zi,
evaporată iute
de biciul soarelui,
e nevoie de aer,
lacăt al morţii.

Fericirea-i doar fum,
iscat de suflete,
aşchii ale foamei,
iar unde-i smog
e şi izbăvire!

= 15-ianuarie-2007 =

Soare cu balenă

Soarele nostru-a murit,
înghiţit de-o balenă,
traversînd bălţi de timp,

n-avem lumină-n ochi,
nici-n cuvinte ori oase,
ni-s prea sărace zilele,

soarele nostru-a murit,
să plîngem puţin, azi,
apoi să dorim nouă stea;

fierbinţi ni-s intenţiile,
sfîrîind în inimi gri,
vrem lumină, dulce, rea!

Am constatat a doua zi
că soarele n-a murit, nu,
a fost doar în comă,

doar balena s-a sinucis,
n-a suportat păcatele
căzute-n solar ring...

= 19-ianuarie-2007 =

Un timp pentru închideri

Ţi-s gîndurile de paie,
culcuş pentru renii reci
ce fulguiesc prin ani,
ţi-s dorinţele de foc,
închipuind caniculă udă,
semn de-mbătrînire gri,
ţi-s faptele prea slabe
să susţină oboseala şi
toate cocoşatele iluzii...

Cum te-ai putea salva
de la tristeţe şi delir?

Ţi-s cuvintele de bronz,
sculptezi prea orb cer,
ţi-s întrebările blînde,
amestecate cu finaluri
de-atîtea prăbuşiri vii,
e timpul să te-nchizi,
să devii mîhnire-n os!

= 16, 23-februarie-2007 =

Să mai creştem!

Ne pictăm oasele
cu-angoasă roşcată,
ne smălţuim iute
toate gîndurile,
prea fragile să reziste
alunecării spre noapte,
ne palpăm suflet
şi vrem să-l mutăm
mai spre Polul Nord,
acolo unde banchiza
e plajă a durerii,
ne socotim ura
şi strivim vremea,
căutînd soare zemos,
ce mai facem?

Nici un cuvînt curb,
nici-o rătăcire,
trebuie să mai creştem,
văpăi-n ţărînă,
să ţîşnim apoi, iar,
spre poezie clară,
către artele din zile!

Căci viitorul de lut
vrea sculptură nouă,
un alt trup magic,
alintat de viaţă...

= 27-noiembrie-2006 =