Tot ceea ce este
Tot ce-i al meu,
este pentru morcovi,
pentru noaptea iernii,
pentru becul artei,
tot ce-i aprins azi,
mîine fi va oprit,
să nu se consume
prea mult suflet,
să fie şi-n pustiu,
strigînd în cămile,
tot ce-i al tău,
este pentru arderi,
pentru cei prea orbi,
pentru lacăte şi cer,
tot ce-i fără viaţă,
mîine va fi copil,
să nu plîngă ziua
că noaptea-i aici,
prea bogată-n vise,
prea ruptă de sori,
tot ce-i al meu,
tot ce-i al tău,
nu-i decît nisip,
măsurînd disperare
şi-amăgind lumea
cu dragostea noastră,
de duşmani eterni.
= 05, 07-ianuarie-2002 =
Prelungiri...
Coclind arta,
nu reuşesc să sper
la ruginire intensă,
la argint pur,
nu reuşesc să strig,
desfăcînd sensuri
şi-nchegînd văzduh.
Mi-s tablourile-albite
de prea multe spălări,
mi-s statuile arse
de vuietul frigului,
nu reuşesc să trec
peste bariera vieţii.
Ciobind arta,
n-am găsit fals,
dar nici n-am aflat
minunea culorii,
mişcarea tainelor,
nedesluşite-s zilele,
prăbuşind frici noi.
Ucenic al sfîrşitului,
zadarnic am dorit
să prelungesc agonie,
să fărîmiţez ideal,
pentru ca arta-mi
să devină fiinţă.
Lăuntric balans,
între naştere de foc
şi-ocean de moarte,
să fi dăinuind arta?
= 08-februarie-2002 =
|
Şi toată bucuria!
Şi paşii pe care i-am făcut,
şi tăcerile fără de piatră,
şi muzica răsunînd în cer,
toate ne-au călit, perpetuu,
dîndu-ne puterea de-a zîmbi,
şi literele din ecourile vii,
şi vîntul purtînd speranţe,
şi oamenilor pe care n-am uitat
să le facem cochilii-n gînd,
toate ne-au oferit o viaţă,
vrajă iluminînd tristeţile,
şi tot ce-am avut am luat,
şi tot ce-am irosit inutil
s-a-ntors în noi, îmbelşugînd
mintea şi spiritul, din nou,
ca liniştea să pulseze, albă,
ca blîndeţea să fie regină,
conducîndu-ne către infinit!
= 07-februarie-2002 =
Să fim aici?!
Să fim aici,
printre colţi,
lîngă ceruri,
s-aşteptăm
cascade-n roz,
turme de ochi,
desluşind iar
toate mirările,
toate fructele
ce le-am avut
şi le-am dat,
să fim aproape
de umbra artei,
de-atingeri
şi iubiri vii,
să fim doi,
într-un trup
de mireasmă
şi trăiri-ample,
să curgă vis
şi să se umple
toate fîntînile
cu dorinţe gri,
să fim aici.
Tardiv ţipăm,
ceru-i mort,
omul e gol,
icoana-i ură,
să fim număr
rostogolit iar
peste cîmpii
de năpastă,
pentru-a chema
sfîrşitul ud,
s-adape ochi,
să scalde buze
în focul artei,
să fim aici,
martori naivi
ai despărţirii
noastre totale!
= 21-ianuarie-2002 =
|
