Vertex

Fragmente din moarte - Sabin Corneliu Buraga


De granit: păsări

Păsări de granit,
rădăcini plutind
peste fum de nori,
zăpăcind durerea,

doar voi ridicaţi
cerul de pe oase,
lăsînd sufletele
s-aştepte iernile,

doar voi zburaţi
către ochii arşi
ai soarelui gri,
lacrimi de prisos,

păsări de granit,
falsificînd inimi
şi-adîncind zi
peste bezna vieţii...

= 20-iunie-2004 =

O sentinţă...

E noapte-n palme,
răcind topoare şi-abis,
e numai beznă-n şoapte,
ca buzele să moară,

prea multe visuri
şi prea aspre zile,
curg prin confuzii,
înlocuind sînge şi cer,

e tăcere-n oameni,
larve-n aşteptare gri,
e doar oboseala
tîrîind icoane-n etern,

prea puţine semne
explicînd lumina
pot ajuta ecranele
s-ajungă iar fiinţe.

E noapte-n oase,
promiţînd cuvintelor
o dragoste de fum,
depărtată sentinţă...

= 02-iulie-2004 =

Eşantioane de timp (O vreme)

O vreme pentru-a dormi,
o alta pentru-a căuta
sămînţa dulcii morţi,
un timp scorojind anii
ce-au purtat clopotele
spre-o prăbuşire finală,
o vreme pentru-a şopti
simple cuvinte de fum,
pierdute-n lacrimi gri,
o alta, să-ndulcească
muzica din spiritele
celor prea vagi şi goi.

Doar aceste eşantioane
străbat memoria udă,
promiţînd un alt tril
de răzvrătire jinduit,
numai asemenea ape
scaldă setea poeziei.

O vreme pentru-a muri?

= 03-iulie-2004 =

Doar voi aţi reuşit

Treceri de-abanos,
ca nişte scaune
odihnind mîndrie,
paşi prin alt haos,
îndoind liniştea
tuturor cuvintelor,

doar voi mi-aţi zis
c-am fost departe,
adîncit în ceruri,
ca un sfînt moale
înotînd în stele,
orbecăind din nou,

doar voi aţi putut
să-mi donaţi ochi
să-mi scufunde
frica de-a visa,
teama prea laşă
de-a muri-n nori,

asemeni soarelui
răstignit de ploi.

= 03-iulie-2004 =

Top
Back
Contact