...S-ajungem melci!

Fugind, riscăm s-ajungem melci,
căutînd în cochilia minţii
urmele unor alte iubiri albe,
amintiri fără sens, în van,

sîntem atît de fragili, lenţi,
arzînd în văpăi de moarte,
nu vom cîştiga buze vii,
nici-mbrăţişări de mătase,

ni-s zilele prea depărtate
de ce-am fi vrut s-avem,
în loc de clipe solitare,
alături de-atîtea amintiri...

Fugind, riscăm s-ajungem melci,
calcinaţi de singurătate sacră!

= 01-februarie-2005 =

N-am mai murit de mult
(După o naştere)

N-am mai murit de mult,
ar trebui să-ngrop ochii
sub troiene de-amintiri,
ducînd vîrstele spre-abator,
ar trebui să dansez iar,
un ultim moment de ură.

Mi-s degetele prea boante iar
să-ncerc a descoperi viaţa,
lichid fără vis, prea roşu,
ar trebui să ies din mine,
zburînd spre năluciri ude,
final de-aprinderi stelare.

N-am mai murit de mult,
ar trebui să tîngesc din nou
după o naştere sfinţită?

= 05-februarie-2005 =

Vîslesc, mereu...

Vîslesc, barca e prea departe
s-ajung la ţărm de fericire,
să ling nisipul disperării,

continui să vîslesc, tenace,
încrezător în busole ude
şi lipicioase bancnote gri,

sînt prea departe,-n ocean,
acolo unde zeii fac artă,
zămislind păcate şi dureri,

vîslesc, fără-ncetare, aspru,
s-ating un val, mai bun,
purtat spre gînd de-aur,

e totul inutil, o ştiu,
dar nu contează, e viaţa
pulsînd în locul vîslei,

conducîndu-mă, ah, mereu!

= 03-februarie-2005 =

Să ne-nveţe, dincolo de gînd

Distrugînd,
vom reface alt şoim,
plutind peste visuri
şi peste poveri,
vom grăbi timpul
să se spele pe ochi
şi să ne-nveţe
să fim mai răi.

Explodînd,
vom colecta lacrimi,
pulsînd în numere,
inimi de plastic,
vom roti cerul
s-ajungă noroc
şi să ne-nveţe
să curgem mai greu.

Multe vom face,
cînd vom trăi,
după naştere gri,
dincolo de gînd...

= 11-februarie-2005 =