Întunericul merită o soartă
Răsucind victorie în rana soarelui,
întunericul e iarăşi mai bun
cu cei ce cunosc gloria beznei,
cu marii eroi ai nebuniei negre,
întunericul fi va călăuză bravă
tuturor celor ce-şi dau ochii
pe-o făclie de noapte-ntegră,
pe-un giuvaer din paradisul morţii.
Atît merită lumea fără gînd,
rătăcită oaie-n turma de stele,
suficientă salbă de-amintiri,
prea cruntă imagine a supărării,
atît e suficient pentru lupta grea
ce se coace-n inimi şi buze,
fruct al orbirii, petală a minţii,
copt dar coborînd din univers...
Întunericul ştie cine-i puternic,
mai falnic decît cubul din zei,
mai apropiat de dureri mătăsoase,
întunericul ghidează timpul bolnav,
vag teritoriu al victoriilor negre,
e numai un alt toiag de-nţelept
ducînd gloata să sfîrşească abis,
pretext ca lumea să nască măcel.
= 09-octombrie-2004 =
În noi: lumi
O lume a groazei, un ţărm fără sens,
vapoare ale artei, derivă-n catarge,
în ochii oamenilor fără buze,
avînd în locul lor melci,
o lume a răului din pîine acră,
ascunzînd vîrcolaci ai milei
şi simple piane de tristeţe,
atît avem în noi: lumi ratate,
universuri prea strîmte şi moi
să ofere căldută viermilor din minte,
încîntînd moarte şi fum duios,
atît putem reţine, lipsiţi de sens
şi de emoţii prea intense, ancore;
spaţiul închide orice speranţă.
Dar timpul picurînd în noi...?
= 07-octombrie-2004 =
|
Copii sînt deja sus
Fără miere, fără lapte,
copiii cresc doar cu lemn,
îndoiţi sub sicrie,
ridicaţi pe cruce albă,
privesc la adulţi
cum îşi consumă cerul,
prizînd moarte roz,
aprinzînd făclii de larmă,
copii sînt deja sus,
torturaţi de îngeri laşi,
de creta mîntuirii
şi de-absurd cuvînt calp,
nu vor mai cădea
în oala incertitudinii,
vor fi rupţi de stele,
comete prea gingaşe...
Vîrstele s-au schimbat,
noi măşti, alte lacrimi,
anii nu-ndeamnă suflete
să devină ulmi, ape,
copiii sînt prea mici,
iar neîntelesul uriaş,
plin de pămîntii aripi,
clopote sau mătănii...
Nimic nu-i mai salvează,
nici maturii, nici arta,
sînt deja prea blînzi,
depărtaţi de lacăte
şi de frînghii celeste,
copiii-au ajuns eroi
ai paradisului orb,
teritoriu-al seriozităţii!
= 27-august-2004 =
Ajutor triplu
Un ajutor al clipei
e mai bun decît cerul,
prea veşnic în lumini,
excesiv de grijuliu,
un ajutor al morţii
e mai cast decît arta
zămislind hidoşi ulii,
puncte ale nebuniei,
un ajutor al fricii
e mai aproape de vis,
prea moale şi vag,
lacăt al dorinţei...
= 17-octombrie-2004 =
|