Lăsaţi, apoi...
Lăsaţi uşile s-alunge durerea,
împlinind rugi, decojind ura,
lăsaţi copiii s-ajungă lacrimi,
oglindind împărăţii celeste,
lăsaţi cuvîntul să fie scrum,
imaculat punct al disperării!
Apoi, ferecaţi-vă-n muţenie,
slăviţi lumina celor blînzi,
deveniţi lacăte şi piroane,
mîntuind un cer prea slut,
fiţi liberi şi fiţi cuminţi,
coborînd spre ochiul lumii.
Lăsaţi poezia să fie povară,
iar litera s-ajungă faptă!
= 04-mai-2003 =
|
Zboruri, dar nu aici
Zborurile nu-s pentru voi,
cioplite păsări ale morţii,
sufletele nu-s pentru voi,
rîncede bocitoare negre,
aici nu mai stă greşeala,
s-a mutat în alt oraş,
chinuind copiii din zile
şi bătrînii prea atrofiaţi,
aici este doar pustiul gri,
humă pentru prooroci orbi,
căutînd adevăr în nisip
şi slavă-n bezna sorţii!
Zborurile nu-s pentru voi...
= 30-aprilie-2003 =
|
Toate, cu mine...
Toate umbrele pe care le-am iubit,
apropiindu-le de scutul luminii,
toate faptele ce le-am închegat,
toropit de pasiuni şi căderi,
toate fost-au lacrimi albastre,
colorînd cerul privirii pre-aspre,
toate-au dispărut prea curînd...
S-au scurs voioşiile prin fum,
s-au dus zilele rătăcirilor,
am rămas aici, singur căutător
al tuturor cuvintelor stîlcite,
al viitorului scufundat în cer,
s-au-ntors oile din cuvinte,
lăsîndu-mă, din nou, prea gol!
= 01, 04-mai-2003 =
|
|
