Poezie de rotaţie

Rotesc lumina,
turbină de-ntrebări,
poleind electricitate
în cărţi, prin stele,
răsucesc viaţa,
stîlcindu-i nasturii,
poate c-ar fi bun
un fermoar tăcut,
învîrt şi larma
acestor silabe gri,
amăgindu-mă iar
c-o faptă demnă,
spiralele-au murit,
împreună cu cercul
ce-mi ţinea ochii
în zid de triunghi,
nu pot acum decît
să devin elice.

        = 30-decembrie-1999/
          11-ianuarie-2000 =

Arc special

Melodios,
sublimul arc
plînge cules de muzicanţi,
uitînd de războaie,
jinduind la vînători,

nimeni nu umple
sufletul său lucios
cu umbra săgeţii
picurînd spre ţintă,

nimeni n-aşează
mîndrie de-oţel
la căpătîiul viteazului
ce l-a purtat cîndva,
apărînd ţinutul armoniei,

cîntecul s-a spart,
arcul a murit,
îngropînd partitura
legendei începutului
unui dîrz univers.

Rămăsese doar-un cerc.

        = 25-decembrie-1999/
          11-ianuarie-2000 =

Vinovăţie recîştigată

Din nou, vinovat de-a fi coborît din mine,
de-a fi urcat pe-un tablou prea-ncins,

minciuna păcătuieşte prin prospeţime,
iar eu sînt vinovat că rostesc cuvînt,
prea adevărat mi-e sufletul din sîrmă.

Din nou, uscat într-un clasor al oboselii,
vina o caut asemeni unui colecţionar orb
ce-şi doreşte tatuaje rotite de plîns,

dureri erup din profeţi, din arca gri,
falsuri se-ascund prin pereţii vieţii,
zvonind ca vinovăţia a ajuns un zar
şi-acum ajută călăii să cîştige suflet,
cerc pulsînd de răzvrătiri şi-aripi,

din nou, vinovat de-a fi-nălţat culori.

        = 04-noiembrie-1997/
          11-ianuarie-2000 =