Neputincios sfînt...

Fără lacrimi, doar cu lame
de topor înfipte-n inimi,
fără speranţe, golit de cer,
sfîntul se jertfeşte lumii,
căutînd pretext de-nălţare,
către alte eşafoade albe,
spre noi şi confortabile idei,

fără dureri, doar cu flama
nebuniei-n ochii tulburi,
fără stigmate, semne fade,
sfîntul cheamă iar îngeri
să fie martori ai căderii,
vrea loc mai cald, verde,
doreşte pace peste cîmpii,

sfîntul nu ştie că demon
deja este, scos din pagini,
hulit de unii copii, gri,
nu poate reveni-n icoană,
neputincios, e-umil punct
pe-al timpului plan!...

Făr-acest sfînt prea ud,
cum vom sorbi eternitate?

= 25-septembrie,
19-noiembrie-2005 =

Un nou rod promis

Stropind fructe cu noi seminţe,
va creşte mîndră grădină roz,
a paradisului din rujuri moi,
a iadului de neputinţe arse,
va curge nou timp, respiraţie
a veşniciei capturate-n iarnă...

Doar astfel rodul fi va bogat,
umplînd hambarele minţii-uscate,
numai aşa ferestrele vor dărui
alte peisaje de miracole verzi,
mulţumind orbi, satisfăcînd iar
toate mobilele substituind oameni?

Stropind fericire cu-alte tristeţi,
incendiul va corupe oceanele gri,
dînd pretexte de potop mai blînd,
bună-vestire a noului mîntuitor,
ciudat pion pe tabla de şah, ban
preschimbîndu-se cîndva-n lumină.

= 16-octombrie-2005 =