Poezie pentru tipar

Poezie de foc,
de ce arzi noaptea,
de ce sfîşîi cer,
lăsînd poeţii
să fie pompieri,
fără voie castă,
lipsiţi de-ambiţii?

Poezie de os,
de ce dezgoleşti
pasiuni sîngerii,
umflînd dureri
şi cotropind zile,
ameţind poeţii
lipsiţi de cîrje?

Poezie moartă,
nu bîntui iar
tomuri şi vis,
nu-ndulci iar
suferinţa hîrtiei,
alungă poeţii
către surd rai!

E suficient oare
pentru tipar?

= 15-august-2008 =

Visăm, sorbim – cum să oprim?

Să visăm poezii cu smalţ,
legănîndu-ne cafeaua din oase,
aburindă consternare în zori,
cînd vedem cît de vulnerabile
ni-s inimile înfipte în clipe,
suliţe meritînd rugină rea.

Să sorbim poezii cu lapte,
ca ugerul sufletului nostru
să se umple cu iarbă pură,
viitoare pendulă pentru nori,
fragmentînd enigme şi aripi,
dăruindu-ne coşmar etern.

Cum să oprim acest perpetuum
mobile, prea strălucind în noi?

= 14-septembrie-2008 =

Frecînd parchetul

Frecăm parchetul,
dar nu răsar idei,
nici flori de lemn
sau sfinţi lucioşi,

sîntem prea tineri
pentru-acest joc,
periculos prin striuri,
incitant prin căderi.

Frecăm parchetul,
închipuind dureri
ce se-ntind iarăşi
peste vii dovezi.

Sîntem prea orbi
să ştim păcatul
de-a subţia timp,
de-a netezi lumea!

= 17-septembrie-2008 =