Consumînd ore
Îmi petrec orele înnebunind
şi săpînd cerul în căutarea culorii
cu care să-mi luminez ochii,
atît de negri, atît de orbi,
m-am internat într-un pat
şi nu mai păşesc în afara pijamalei,
oricît ar răcni secundele,
oricît ar dori oamenii
să-mi dezgolească mintea.
O harpă-mi mîngîie orele
şi ceasurile-au devenit flamuri
cu care mă prefac, naiv,
că-s spînzurat de suflete,
că mi-am regăsit iar aripile
smulse-n lupte cu stele vii.
Dorm şi cînd mă trezesc
îmi spăl degetele de cerneala visului,
balsam albastru acoperind carii,
orele devin flori galbene,
minutele ajung scaieţi răi,
dar aici e bine, căldura inimii rîde,
sînt protejat complet de timp...
=21-iunie-1996/30-august-1997=
...aş fi
Dacă aş fi pictor
mi-aş preface sufletul în culoare
şi degetele-n şevalet,
vopsind chipurile oamenilor,
dacă aş fi măscărici
aş înveseli moartea,
gîdilindu-i coasa cu glume
furate din cămările raiului,
dacă aş fi dric
m-aş îmbrăca-n lumină castă
şi-as zbura spre ceruri
căutînd trupuri arzînd de îngeri,
dacă aş fi ceainic
aş rămîne, gol şi pustiu,
n-aş permite lichidelor urii
să-mi ude inima de inox,
dacă aş fi copac
nu mi-ar păsa de palmele iernii
smulgîndu-mi din ochi frunze,
ci aş învia din seminţe,
dacă aş fi războinic
m-aş anina de aripile porumbeilor
şi mi-aş înghiţi arma minţii
născînd-o-apoi ca pîine,
dacă aş fi muzică
m-aş dărui urechilor sacre
să-mi soarbă tristeţea
şi s-o transforme-n credinţă!
Dacă aş fi real!
=21-mai-1996/30-august-1997=
|
De vînzare
Am expus în vitrina rece
rochia stearpă a sufletului,
am pus lîngă ea doi ochi,
fructe furate dintr-un ocean,
dar n-au venit admiratori,
călcîiele păşeau grăbite...
Am încercat să mai agăţ
o haină umpluta de vis,
reflectoarele din artere
au înroşit decorul plîns,
dar nimeni n-a-ntrebat
de preţul infirm al vieţii,
unghiile călcau muncite...
Am aruncat, furios, crud,
manechinele vitrinei mici,
nu le-am lipit inimi noi,
m-am arătat ciuntit, vid,
atunci s-au înghesuit toţi,
tălpile pipăiau fierbinte...
Vîndut, stau mutilat azi,
într-o magazie de uitare,
mi-am urmărit şi sufletul
decimat de poliţia ruginii,
am aplaudat şi cercurile
certînd un vis dintr-un act,
picioarele sînt fericite!
=16-iunie-1994/30-august-1997=
Accident
Pe ghidonul bicicletei
ţineam, voioasă, moartea,
balon purtat de zbor,
mi-a spus să n-alerg,
cine altcineva o va
mai plimba prin oraş?
Lumea se ferea, albă,
de frică, ţipînd din nou
că-s nebun, bizar,
zîmbeam, accelerînd,
nu văzusem stopul
şi-un camion greu
mă strivi cu farul,
despărţind moartea
de trupul meu tînăr...
Cine s-ar fi gîndit
că m-accidentase
tocmai baba viaţă?
=16-iunie-1994/30-august-1997=
|
