Şoapte, ochi, atingeri

Şoaptele au ajuns bici:
de vorbe măsluind raţiune,
de promisiuni oţelite,

e numai pretext 
pentru uzurparea tăcerii;

Ochii-au devenit gaze
proiectate pe oameni
de furnalele oglinzii,

e doar amăgire 
de-a cerşi baston orb;

Atingerile sînt lame
cu care se frîng vene
de gînduri nebune,

e numai timpul
picurînd neant calm;

Simţurile-s castrate,
omu-i pierdut
rătăcit în propria-i 
mirare de-a exista.

        = 26-martie-1998 =

Aseară, în mine

Aseară am primit un bulgăre de noapte,
încălzindu-mi dorinţa ascunsă-n sloi,
mi-e gheaţa din inimă prea moale-n rugă
şi-n rîuri de foc pitind umil ochi gol.

Aseară am dăruit noua secreţie de culori
tuturor sferelor sculptate-n eternităţi,
dar n-am aflat dezgust de mulţumire albă,
din prelingere de şoapte mîngîind suflet,

căci mi-s nude căutările de-abis uman
şi cărările largi umblînd desculţe-n mine.

        = 12, 14-iunie, 29-iulie-1998 =

Între ce...

Între ceea ce-aştepti de la faruri,
între uşi uitate orbite-n lacăte,
între ceea ce vrei şi ce minţi, naiv,
nu-i decît o vioară de smerenie,
e doar scaun ne-nţeles de vid.

Între ceea ce pui pe zidul lumii,
între ceea ce farmeci, inventînd gol,
între oameni şi fiare, între spaţii,
nu-i decît o fraudă a destinului,
o splendoare a erorii din visuri...

Şi-atunci ce trebuie să simţi,
să plusezi pe masa verde-n foc?

Ce creatură trebuie să naşti, iute,
pentru-a fi sigur că nu stai, iar,
între pedeapsa de-a fi solitar
şi cumplitul inel al nemuririi,
între coarda unui orb contrabas 
şi-un atlas de oase prea umane?

Poate doar un semn de infinit...

        = 08-noiembrie-1997/
           29-iulie-1998 =