Vertex

Morbiditate lirică - Sabin Corneliu Buraga


Poetul de lemn

Rupînd un glas
şi punîndu-l în sobă,
să-ncălzească tăcere,
să carbonizeze cerul,

poetul deveni mut,
invalid în litere.

Spicul nu-i mai scria
plăpînde metafore
peste valuri veline,
peste chipuri vechi,

poetul ajunse ramă
a portretului morţii.

	= 29-ianuarie-2000 =

Cînd ne privim

Cînd ne privim lacrimile
în oglinda unui obosit plîns,
cînd ne jucăm cu cercul
printr-un cîmp de copilării,
cînd închidem în suflet
tăcerea unor ancestrale
dorinţe de-a schimba lumea,
e numai un alt gest
de-a capitula-n noapte,
printre umbre de fantezii,
printre-mposibile naşteri.

Cînd ne privim tristeţea
în ochii tuturor clipelor,
în buzele-arse de timp,
cînd judecăm ferestrele
pentru dimineţi prea roz,
pentru ploi urlînd în noi,
cînd ne dispar cuvintele
şi nu putem pulsa iar,
e numai semn prea clar
c-am greşit şi sîntem goi,
sentimentele ni-s moarte.

	= 01-martie-2000 =	

Sinucidere în baie

Viaţa s-a prăbuşit în chiuvetă,
printre scaieţi de săpun senin,
printre-amintiri de la spălat,
viaţa nu ştie cît va curge apa
gîndurilor atîtor oameni goi
aşteptînd intrarea la baie,
sorbind o gazare mai înaltă
sau un soc de la oglinzi...

Viaţa s-a răsturnat pe faianţă,
derulînd atingeri lăptoase-gri,
scunde-ncercări de-a face
din nou copii de plastic şi fum,
nimic nu poate fi reparat,
nimeni nu pipăie adevăr.

Viaţa s-a spînzurat într-o baie,
printre grămezi de aspiraţii,
nespălate accesorii prea pudice,
printre imagini şi prosoape,
sufocări roz, moi refugii,
viaţa s-a consumat din nou,
pastă pentru frecat timpul,
să strălucească-ntr-un final.

Cina va ocupa acum baia?

	= 29-februarie-2000 =

Hrănind o naştere

Arzînd în lanţuri de paradis,
printre poame de sfinţi acri,
printre gonaci fugărind arta,

am crezut că-s serpentină rea
ademenind goliciuni cu tunet
şi construind un chivot mai bun,

am socotit că paharele visului
s-au prăbuşit în cioburi arse,
îndemnînd la goana ţărînei,

am încercat să ridic prin nori
o lume de plăpînde gînduri,
văruind ferestrele din rai.

Dar totul n-a fost decît cerc
de minciuni poleind mintea,
trezit înlănţuit de tenebre
am constatat că-n iad negru
şerpii hrănesc merele silite
să renască-n chip de prunc.

	= 31-ianuarie-2000 =

Top
Back
Contact