Unui pustnic, imn...

Fugind,
alături de furnici,
lîngă viermii din cană,
năucind iluzii
şi sorbind timp,
eşti mai aproape
de sfîrşitul sorţii,
căutînd alt loc
pentru jocul ars,

rănind,
ca un copil de lut
înecat în primăvară,
tăind cerul
şi multiplicînd vis,
eşti mai sfînt
decît tunelul
paradisului de ani,
topogan al vîrstei,

astfel trăieşti,
pustnic etern,
la adăpost, alb,
de transformări,
închinînd imn
tăcerii din tine.

= 24-iunie-2003 =

Neştiinţă permanentă

Nu putem şti cînd cădem
din braţele timpului,
gata de-a merge singuri
prin mărăcini şi veacuri,

nu putem afla dac-avem
paşii formaţi deja,
străbătînd pustiul vieţii,
plutind peste bucurii,

nu putem şti unde fugim,
urmăriţi de năluci,
gata de-nchinăciune,
vrînd a urca iar în cer.

Curăţaţi de cîrje,
purificaţi de drum,
sîntem oare pregătiţi
să ne rupem rădăcinile,
să ne luăm patul sorţii,
tîrîindu-ne spre moarte?

Nu putem afla nimic...

= 22-iunie-2003 =

Singuri, fără nimic

N-avem amintiri,
doar falange boante
şi spiţe de foc,
n-avem timp orb,
ci doar oracol
întregind mirarea,

sîntem singuri,
exilaţi-n noi,
alături de inimi
prea hulpave-n zbor,
alături de-aripi
neştiind să ţipe,

n-avem cuvinte,
numai iluzii verzi,
ierburi prea sfinte
s-ajungă icoane,
n-avem viaţă gri,
ci doar ultim zid!

Sîntem singuri,
aşteptînd ca marea
s-ajungă iar cîmpii,
dorind eliberare
şi plăpînd cerc,
soare-al clipelor.

= 02-ianuarie-2003 =

Porţi către poezie

Poţi zbura către licorni,
preparînd spuma dorinţei,
poţi lua din primăvară
aroma altor ploi verzi,
înmuind ceasuri de fum,

poţi fi mai presus, cadou
al fericirii din torţe,
mîngîind cascade brave
cu flacăra unor aripi,
poţi stinge-apoi secundele,

astfel, pluteşti etern, alb,
între rai şi ceruri moi,
printre zile de-aşteptări
şi ani de-nmugurire udă,
ţi-s porţile deschise iar!

Să iasă poezie, să curgă
fiecare literă din pîine,
hrănind, iarăşi, un zbor...

= 09-iunie-2003 =