Sabin Corneliu Buraga

E doar o barieră.
Dincolo, tăpşan de oase,
delicii prin simţuri.

Sărim? Sărim! Da...
Ilegale întîmplări,
prinse-n catastif roşu,
printre cercei şi medalii.

Dincolo de barieră.
Plivim atingeri verzi,
ridicăm haltere de vis.

Murim? Murim! Acum!
Veritabile desfătări,
după salt şi-urcuş,
ignorînd legi ştirbe...

E doar o barieră:
între gînd şi mîntuire!

A muri înseamnă abandon,
bidon rănit de ţărînă grea,
magmă răvăşind sensuri?

A dormi înseamnă larmă
a visului prea tăios, lamă
pentru sinucideri caste?

A picta înseamnă dureri
trasate pe faţa lumii,
substituţii ale iubirii?

A cădea înseamnă umbră
de naşteri prea uriaşe,
rezecţii sau aglutinări?

Întrebări fără lacăt:
porţi spre neant solar...

Trag lanţul,
dar lumina nu curge,
nu mă-mbată iar
cu-aurii tropote,
sînt deşertic,
împuns de cactuşi
şi de plăgi solare.

Rup funiile,
atîrn peste pagini
şi-mi desfac ura,
exfolieri fără sens,
nu mă pot abţine
să nu sufăr iar,
vopsit de larmă.

Nasturii n-ajută
trupul să crească,
topoarele nu pot
să-mi reteze anii,
să fiu mai drept,
fără tufe şi iţe,
apăs butoanele,
dar nu capăt final.

E doar o eroare,
greşeală de plastic,
e doar o eroare,
taxă pentru somn,
e doar o eroare,
verde investigaţie,
e doar o eroare!

Strig la degete,
mutilez retina,
fac un colet gri,
de sumbre idei,
am ratat ştampile,
am irosit haine,
e doar o eroare,
secret din pustiu!