Oamenii-ncearcă
să-şi elibereze secundele
de sugrumarea necruţătoare
a vieţii lor de lut,

oamenii vor cătuşe mai moi
în jurul ochilor lor orbi,
în jurul mîinilor firave
ale sufletului prea gri,

oamenii plîng
dorind să fie sfinţiţi
de cuvinte mai calde
sau de inimi reale,

însă inutil
se roagă ei
ţipînd la urechi negre
de miasmele muţeniei,
zadarnic mai caută
ecranele cerului,
fără a şti că zările-s
deja vîndute demonilor...

Oamenii-şi masacrează
speranţele răsucite
cu gînduri puerile,
sămînţa deja a apus.

O zi mai bună-n naşteri,
mai clară-n decese,
nicicînd nu va sosi,
au îngropat-o deja oamenii
în pămîntul uitării...