Gândim aşa cum...
Gândim aşa cum prăbuşim idei,
cântăm aşa cum amuţim arta,
suntem plăpânzi, dar şi eroi uzi,
suntem prea rarefiaţi-n aripi,
aşteptăm tăceri şi puţin somn...
Nimic nu ne-aduce către soare,
nimic n-ascunde fioroase clipe,
visul ne unge, cerul e-uscat,
urcăm aşa cum treptele nasc
alte-ndemnuri spre nemurire.
Să fie-această stare permanenţă,
să fie totul nebulos şi-opac?
Gândim aşa cum pescuim zile,
murim aşa cum soarele renaşte,
suntem fazi, răstigniţi din nou!
= 24-august-2005 =
Catifea, aur, fier
Oameni de catifea,
să-i poarte cerul
la baluri de groază,
să-i-ncalţe iadul
când vizitează îngeri,
oameni de aur, arşi
în creuzetul urii,
acolo unde se prepară
un alt veac, boală
pentru morţile din sac,
oameni de fier greu,
încuind ape şi nori,
să apere incendii
de strigătele mării,
să repare sufletele,
doar astfel de oameni,
catifea, aur, fier,
există-n mărgelele
purtate de sfinţi,
să sperie timpul...
= 07-august-2005 =
Ucigând şi pierzând?
Ucidem cărţi, maltratând litere,
extragem măselele istoriei,
punând în loc bombe cu ceas,
să explodeze capetele artei,
să se prăbuşească ordinea zilei,
masacrăm şi numere cu lanţ,
distrugem orice vis mai umed,
suntem mai bravi, prea caşti,
mai mândri-n poticneli arse,
ne trebuie mai mult abis, un cer...
Cât vom anihila timp bizar,
cât vom gaza dorinţele din oase,
cât din noi tremură-n van,
când avioanele prăbuşesc noapte
peste oraşul năclăit de teamă?
Omorâm cuvinte, stâlcim şi fraze,
abili-n demolări, nevolnic vals,
nimic din noi nu vrea trecut,
nimic din palme n-are ezitări,
e prea târziu s-alungăm haos...
Cât vom irosi din moile suflete,
preschimbând vremea-n bani?
= 28-august-2005 =
|
Contrariile din noi (Creatori)
Naştem becuri,
să fie lumină iar
în grotele minţii,
naştem şi beznă,
să ungă-ntuneric
rănile sufletului,
suntem creatori,
vestind nenoroc,
aducători ai urii,
suntem aproape
de mântuiri,
lipiţi de stele...
Doar aşa plutim,
mai abstracţi, vii,
numai aşa ucidem
îndoiala aspră,
haină prea grea,
suntem perfizi!?
Între contrarii,
putem săpa rai,
pogorându-l aici,
amestecând ispite
cu rugăciuni arse,
dorind nouă viaţă,
printre contrarii,
reuşim să găsim
echilibru, precară
graniţă a visului,
doar aşa suntem
aproape de sfârşit.
= 25-august-2005 =
E oare destul?
Frumuseţi de iască,
pentru foc de veci,
răutăţi prin arcuri,
pentru lacrimi false,
iată meniul zilei,
înfulecat de tonţi,
iată nebunia iute
scursă peste lauri...
Frică sau moarte,
joc ori final gri,
nimic mai blând
şi mai lasciv,
iată amănuntele
din cartea vieţii,
citită de sfinţi,
înţeleasă de timp...
E oare destul
pentru iad curat,
pentru rai putred,
e oare destul
pentru teama roz
a cerului flasc?
Cine vrea glume
să vină-n oase,
cine vrea final,
să nască potop!
= 22-septembrie-2005 =
|
