Vopsit, incendiat, adus
Am vopsit sufletul
c-o slabă catapiteasmă,
s-o năruie nevoia
de-a fi nouă icoană,
am incendiat număr
c-o-mpărţire la vid,
în chip de dar ars
să-mi vindece memoria,
am adus şi oameni
să privească-n frunza
ce-am lăsat-o azi
ca testament final,
acum pot deveni, ud,
simpla rugăciune
a altui jar înalt,
subtilă-nchinare...
= 16-noiembrie-1998 =
Atunci cînd pălăria
Atunci cînd răsăritu-i curb
şi lunile ţintesc doar miere,
atunci cînd lacrima-i munte
coborît de cirezile tristeţii,
atunci cînd gutuia-i farsă
culeasă din toamna privirii,
atunci constaţi că inutil
zbori, învăţînd aripi să spere
la o prăbuşire din înalt cer,
la o scufundare-n libertăţi.
Te miri că încă mai trăieşti,
atîrnat de cuierul destinului,
pălărie uitînd că-i piatră
a trufiei unei frunţi umede,
atunci cînd fi va purtată
de moartea deghizată-n zînă.
= 13-ianuarie-1999 =
|
Suflet al cuvîntului
Un suflet de nectar
se poate naşte din noapte,
un suflet alb ca marmura
ce-a sădit lumini-n oase,
un suflet asemeni lacrimei
picurînd din ramuri,
un suflet nu-i aici,
ci-i deasupra nopţii-arse
ce-a poposit prin oameni,
căutînd truda asprei
sorţi, a morţilor din veac.
Un suflet: al cuvîntului?
= 11,12-martie-1999 =
Hedonism într-o înviere
Uitîndu-mă sub soare
mi-am dat seama că văd
cîteva perne, moi lumini,
am dorit să dorm lin
cu ele, prin ele, în ele,
să simt cum supurează
somnul, năclăind minte,
să percep umed cîntec
penetrînd un suflet,
dar prea multe doresc,
fereastra-i aspră, rece,
nu descrie decît vers
lipsit de solar drog,
mi-e dor de-o eclipsă,
strălucitor nasture cald
pe care să-l deschei-ncet,
vrînd a capta enigma
dansului de-ntuneric,
uitîndu-mă sub soare
am constatat invizibile
minuni c-au fost urcate
pe calendare şi cruci,
bucurîndu-mă cu vis:
pretext de-nviere uscată.
= 30-martie-1999 =
|
