Variabilitate
Să nu pluteşti-n infinit,
asemeni cosmonauţilor grei,
să nu pictezi boabele urii
cu-ndeplinirea blestemelor,
să nu rîvneşti la moarte,
ci s-o zămişleşti din nou,
eşti doar bun creator, orb,
eşti numai verde lumină,
să nu-ţi-nchipui iarăşi
că repetiţiile-s scene
dintr-un curcubeu oniric,
că faptele din tine, ude,
devenit-au stigmate reci,
fii-abstract şi pur, tu,
cel mai pămîntean sfînt,
cel mai celest păgîn gri,
sumă de variabile larme,
delectînd teoria vieţii...
= 07-iunie, 18-septembrie-1999 =
Am rămas, acelaşi...
Am rămas aici, arc,
să culeg oameni şi raze,
să rostogolesc rocile cuvintelor,
pentru-a sculpta ierni
şi-a purta visurile,
am rămas prin timp,
rătăcind spre culori,
doar să caut detalii-arse
plutind în minţi vuinde,
să curăţ ideile de polen,
aşteptînd o altă miere-n oase.
Am rămas, uzat, sterp,
să mint noaptea oarbă
c-o nouă fugă a literelor,
acelaşi...
= 19-august, 18-septembrie-1999 =
|
Căutînd o orbire
Într-o lentilă se-ascunde cerul
altor depărtări şi-antichităţi,
apropiind de clopote larma gri
a altei adăpări cu conştiinţă.
Cine să mai privească ocheanul
atîtor deprimante zări voalate,
într-o căutare a noii orbiri?
= 09, 18-septembrie-1999 =
Mai încet, trăind...
Mai-ncet, să nu trezim dragonul
propriilor noastre gînduri de-argint,
să nu etalăm foc în patul gol
al coşmarului lipind altă noapte
pe plicul existenţei noastre-albe,
mai-ncet, să nu grăbim destinul,
funia-oricum este prea scurtă,
n-are rost s-alergăm prin oameni,
cînd putem să-i mîncăm încet,
ascunşi-ntr-un puls accelerat,
mai-ncet, să nu-nfrunzim arta
c-o nouă faptă de geniu-arsă,
mai este timp pentru ridicat
pod al fricii de meduze: zile,
mai putem trăi-un pic, singuri,
mai-ncet, să nu ne-audă moartea!
= 27-august, 18-septembrie-1999 =
|
