Vertex

13 aprilie 33 - Sabin Corneliu Buraga


[Vineri, 13 aprilie 33, 20:44]
"Undeva, se consumă noapte pe vieţi de copii, se schimbă timpul cu monede pîngărite de umbre flasce, se cresc degete în loc de pomi, fără zîmbete şi flori, undeva... ca norodul să fie pe deplin satisfăcut... Dar nu aceasta contează, nici rămasul bun al regretului că nu-s departe, tot mai departe, nu mai are rost să ating mîhnire, acidulat de tentaţii verzui, am ajuns prea aproape de soare ca să-mi mai amintesc de scripturi şi de pustiuri, de atîtea momente ploioase...

Cîndva, aş putea să rîd de asemenea propoziţii, să mă amuz, evaporat din tipsia nenorocului, cu piroanele ieşite din braţe, aş avea atunci ce povesti, ahtiat după ceruri de mucava şi plase ale absurdului, aş găsi pretext să-mi îngrop azurul retinei în foşnet de rugi şi să-mi rup hainele, bocind oglinzile în care nu-mi pot regăsi chipul... Muzica s-ar preface în hoardă de năclăite viziuni, secundele s-ar dilata, iar mama m-ar plînge iarăşi, înghiţindu-mi sufletul!

Undeva, destinul e ciobit, aşezat pe o masă a cinei de taină, rupt de pofta dulăilor fricii, faptele se cojesc de pe ouă şi-şi exfolează trupul, ameninţînd cu un nou blocaj al memoriei, n-are rost să mai cred că s-ar mai putea măslui ceva, acum, că aş primi de la nori semne de furtună, undeva este prea bine, nu mai suport atîta aşteptare de prisos! Ce-ar trebui să fac să-mi etalez gîlgîitul sîngelui înaintea pendulelor, judecători perfizi ai nefiinţei, ce-ar trebui să inventez pentru ca minutele să se transforme în porci şi vremea să plece din mine? Zadarnic efort, nu se întrevede nici o schimbare..." (Iisus din Nazaret)

* * *

[Vineri, 13 aprilie 33, 20:46]
"Fără puteri, pentru cei ce nu ştiu să rîdă, fără lumini, pentru cămilele oarbe răvăşind vlaga magilor de colo-colo, aşteptînd doar cimitir, fără cuvinte, numai cu semnele aurii ale căderii din lectica nebuniei, fără soluţii, pentru nimeni! Sînt singur, inundat de zgomotele cetăţii, de pulsul ciudat al inimii strînse în batistă de abis, aştept aici de mult, de cînd credeam că melcii pot avea aripi şi candelele pot arde numai pentru privilegiaţi, nu reuşesc să mă trezesc din asemenea letargie caldă, din confortul de a fi trist... Glasurile sticloase incendiază ferestrele, ceasurile nu oferă nici o rezolvare, e prea tîrziu pentru a rînji înaintea camelionilor, este devreme să cred în cercul Învăţătorului ce roteşte în continuare stafidele parabolelor, nu mai pot decît să încropesc aceste scrieri strîmbe, cusute pe spatele bombat al femeilor hidoase ce ne înconjoară ca o stihie grozavă, pe obrajii leproşilor mestecînd moartea!" (Iuda Iscarioteanul)

* * *
Electronic painting of Sabin-Corneliu Buraga

[Vineri, 13 aprilie 33, 20:49]
"Cîndva, în curînd, va fi necesară o rană, să curgă din ea coşmarul ce-mi sfîşie urechile, aş fi astfel eliberat de neguri şi de obsesii, n-ar mai trebui să aştept ca uşa să mi se deschidă, pentru-a ieşi în oameni. Ce se petrece în viitor, atît se întrezăreşte din trecut? Cîndva, voi fi capabil să redau toate amănuntele unei existenţe veritabile, încărcate de sensuri inimaginabile, dar nu însă acum, în acest prezent continuînd să-mi înţepe buzele şi fruntea, să-mi penetreze ţeasta cu ecouri de nedescris... Sunetele s-ar sparge de scările urcate în viteză, conducîndu-mă spre lumină?! Paşi în neant...

Prea mult dezgust, prea uriaşă stare de greaţă, inutil sper că voi scăpa de această tensiune, de vuietul diabolic al vocilor somîndu-mă să mă opresc, să nu intru în soare, să nu mă confund apoi cu aura orbitoare a flăcărilor ce-mi mistuie sufletul, sublimîndu-mă şi dîndu-mi nesfîrşită putere. Undeva se fabrică sfinţenie, însă nu aici, între piloni de virtute rîncedă şi scînduri de mucede trădări, nu aici, în cotloanele umbrite ale celor ce-mi însoţesc agonia, în firidele umede ale colapsului interior, undeva se deschid porţile speranţei, pentru ca oamenii să..." (Iisus din Nazaret)

* * *

[Vineri, 13 aprilie 33, 20:58]
"Fără lumînări, pentru cei ce nu au ceară, fără trepte, pentru cîrje şi crengi de invalid, fără frică, să nu existe nici un motiv de-a întineri atîrnat de slăvile văzduhului, de-a preface pietrele în imnuri şi tegumentul prea alb în slove grele, fără soluţii, pentru nimeni! Am uitat să mă deşir, să redevin fir dintr-un ghem al ororii, am omis de la această închinăciune tardivă medaliile, flamurile şi oglinzile strălucitoare, emoţiile m-au trădat, iar lacrimile s-au uscat în gingiile crucificaţilor, nu-mi rămîne decît să dansez, în această carceră închipuită, drogat cu amintiri fade, cu spectrele unor întîmplări intangibile deja...

Să fie aceasta recompensa pe care o merit, că m-am spălat pe mîini la timp, că mi-am strîns globii oculari în menghina nepăsării, că mi-am rănit chipul cu o reflexie tîrzie, că n-am mai îndrăznit să ies de aici? Încotro să plec, să mă adăpostesc de-atîtea funii ale coşmarului, să-mi pot termina astfel ordinele furioase, minotauri ce-mi muşcă din creier? Picături şi cîteva accidente de lux, pentru imperatori şi gri sacerdoţi, cerneluri stacojii substituind sîngele ce-mi curge din tîmplă, detalii de prisos îmbobocind în zvonurile de mîine, cotropind oraşul, atît, fără sărbători şi descîntece, fără ovaţii otrăvite şi cîmpii de rubin, fără zori şi armate, pentru cei ce nu ştiu că totul e doar un fals!" (Pilat din Pont)

* * *

[Vineri, 13 aprilie 33, 20:57]
"Am ratat iarăşi exodul, marea cursă spre limpezire, am fost prea leneş şi mi-am iubit doar Învăţătorul, nu şi cuvintele Sale... Unde mi-s ochii, unde-i inima, să mă ridice din acest marasm? De la cine să primesc mîntuire?" (Iuda Iscarioteanul)

* * *

[Vineri, 13 aprilie 33, 20:51]
"Cîndva voi regreta asemenea faptă, eclipsă a raţiunii, voi fi considerat salvator şi clar-văzător, cîndva se vor fi desluşit toate tainele, numere de foc, vor curge noi credinţe, senzaţii indescriptibile vor locui în zidurile din oameni, adăpînd mirare, cîndva voi trece de cealaltă parte a monedelor ce m-au înălţat la cer, voi ajunge leagăn al soarelui... Dar, pînă atunci, ce-ar trebui să pierd, ca în noapte să mă lepăd de toţi, îndulcind apoi sclavia orbilor şi ologilor? Cîndva... undeva... la final, mă vor găsi pretutindeni, şi nu înţepenit pe catafalc, păzit de jivine şi zaruri, voi fi consumat în toate stigmatele de peste veacuri, gata să răsar în obrajii icoanelor, în cuvintele albe ale tiranilor, în sticlitul topoarelor ce vor reteza nebunia din biserici, mă vor trata cu respect, vînzîndu-mă iarăşi ecranelor, cîndva, undeva, nu voi mai cunoaşte nimic din acest calvar de-a fi considerat Mîntuitor!" (Iisus din Nazaret)

* * *

[Vineri, 13 aprilie 33, 20:59]
"Cîte amăgiri să pun în locul soarelui, cîte omizi să întind pe sofa, considerînd că nimic nu s-a petrecut, într-o pornire de-a măslui sentimente, cîte numere nu s-au decrementat deja în papirusul soldaţilor mei, contorizînd martiriul vremii, nu mai poate erupe nici un strigăt de revoltă?

Sînt singur, multiplicat de istorie şi difuzat oriunde, asemeni unui ban preţios, defect nemaipomenit, sînt aici, pitit sub saci de fapte cenuşii, adăpat cu ecourile celor ce mărturisesc c-am fost laş, nu vor reuşi să mă trezească, nu vor face din mine nici dictator şi nici păstor al omenirii, voi fi acelaşi, mereu ascuns în lemnul crucii pe care am dus-o deghizat în bătrîn nevolnic, pînă la locul supliciului, martir şi totodată călău!..." (Pilat din Pont)

* * *

[Vineri, 13 aprilie 33, 20:59]
"E prea devreme pentru bilanţuri, timpul e oprit de clepsidra din suflet, este un joc prea dificil, nu voi cîştiga. Şi-atunci, ce rost mai are această declaraţie, nicăieri scrijelată pe tăbliile legii cele noi? Dovezile sînt de necontestat, mi-s braţele amorţite, drogul din inimă de data aceasta este diferit, rupîndu-mă în bulgări de ruşine...

Trebuie să ard, mi-e misiunea aproape gata, puhavă îndeletnicire sacră, menită a mă menţine viu de-a pururi, alături de Învăţător, întotdeauna singur în preajma durerii ce mi-a pricinuit-o pentru a-şi învinge Tatăl, care a fost şi-al meu! Mi-e calea prea vagă, devorat de gînduri uleioase străbat pustiul şi nu desluşesc ispite, ci numai promisiunea că acest pahar trebuie băut pînă la capăt..." (Iuda Iscarioteanul)

* * *

[Vineri, 13 aprilie 33, 20:59]
"Tată, în mîinile Tale Îmi pun duhul!..." (Iisus din Nazaret)

= 18-ianuarie, 02, 14-aprilie-2004 =

Top
Back
Contact