Într-o dimineaţă, toţi copacii căpătaseră în loc de frunze o mulţime de palme atîrnate de urechile maronii ale crengilor, răvăşite de aspiratorul vîntului, udate cîteodată de ploi morocănoase.

"Nu votaţi? Nu scuipaţi? Nu spionaţi? Nu vă spălaţi pe mîini? Foarte bine, sînteţi acceptaţi atunci în rai!"

Şi mîinile creşteau, din cînd în cînd venea tiptil un ciorchine de cercetători măsurîndu-le şi studiindu-le, dar nu le desprindeau de la locul lor, lăsînd şi ghicitoarelor profesioniste prilejul şi plăcerea de a pipăi pielea obişnuită a acestor frunze deosebite.

"Cu toţii ajungem mănuşi iraţionale aruncate în marsupiul timpului..."

Nici poliţia nu se lăsă mai prejos, le luă cu delicateţe amăruie amprentele, căţărîndu-se pe crăci şi înregistrînd fiecare palmă în dosare purtînd titluri complicate şi menţiunea "Strict secret"... Iar uneori se constata cu stupoare că în fişierele lor figurau persoane cu cazier avînd aceeaşi semnătură papilară...

"Distrugem şi naştem! Sîntem geniali!"

Şi automobilele anotimpurilor, atît de moderne şi luxoase, treceau cu fală, împreună cu miile de valuri de pietoni care la început se minunaseră de aşa întîmplare ieşită din comun, apoi se obişnuiseră cu această stare de lucruri, venise în sfîrşit toamna ruginită, excesiv de poluantă.

"Vai, dragă, dar tu cînţi la harpă fără mîini, ci doar cu buzele şi pleoapele? Eşti un fenomen! De ce nu întocmeşti o cerere să te împăieze?"

Fiecare mînă îmbătrîni, căpăta riduri şi pete inestetice, şanţuri adînci brăzdau degetele tot mai deformate care cu greu se mai mişcau, îngheţate de colţii gerului pornit pe neaşteptate.

"Sînt deschis, sînt chiar vid. Hoţii şi-au făcut datoria, eficienţi, şi mi-au smuls din mine falange, axoni, miocard... totul..."

Iar într-o altă dimineaţă sticloasă, măturătorii harnici descoperiseră cum toţi arborii sînt pustii şi pe trotuare zăceau puzderii de palme, întredeschise, înţepenite, degerate, asemeni unor constelaţii bizare de carne vînătă. Prinseră a le strînge în imense grămezi glaciare, înfricoşînd copiii alunecînd spre şcoală. Ceilalţi trecători nici nu le băgaseră în seamă, fugeau grăbiţi pe culoarele străzilor, în timp ce începuse încet să ningă, molcom...

"Mi-au intrat în palmă cîteva cioburi de soare. Deja sînt infectat cu lumină?"

Dar cînd oamenii se întoarseră de la slujbe văzură cum mîinile, făcînd eforturi fantastice, formau un convoi lung, tîrîndu-se ordonate spre ieşirea din oraş. Degetele păşeau pe stratul considerabil de nea imaculată, lăsînd în urmă întipărite, slove necunoscute, siluetele clare ale palmelor migratoare.

"Linia vieţii era întinsă?"

Însă o parte dintre ele rămăseseră şi în fiecare dimineaţă băteau, cu umilinţă, la uşile sobre ale caselor surde, cerînd parcă de pomană...

"E numai un vis, trebuie să te pălmuiesc să te ridici din nou la nivelul realităţii!?"

= 02 - noiembrie - 1993/04, 07 - mai - 1997 =