DADAismul, extraVAGant şi DECAdent, a murit... De ani deveniţi SECole, de ASpre criTICi... Dar i-au rămas VALide direcţiile, execuţii preZISE de ARTişti. Da, astăZI este nuMAI o vicTORie a dadaISMului, un rumegat inUTIL, asemeni unei SECreţii verzui nefoloSIToare!... A fi util, a fi mătURĂ dorind la NEbunie să-şi satisFACĂ biZARa plăCERE de a linge cu graţie praful cărţilor, bruma toamnei CULTurii, asemeni şoaRECIlor GAZaţi de tocul biblioTECIlor, este un ACt de agresiune! DIrecţii, către porturi unde vapoaRELE, încărcate doar cu tone de mere muCEgăite, căzute dintr-un PARAdis faliMENTAr, n-au vrut să-şi tîrîie burta RUGinie pe deşertul APELor, doresc numai a se încălzi căpătînd paloare în faţa acestui viFOR hibernal care nu mai părăseşte HARta. Direcţii TRASate de-al ascunzişului crEIon din loje, de la BALcoane inviziBILE, amintind de furnicile muncii, de saniTARI siliţi să DROGheze pacienţii cu dulCELE meDIcament al nemuririi, de PROtecţii de cauciuc CONtra febrei arTEI umflate... Nu se poate face nimic, nu se poate PREface nimeni? Că există umpleri, răsărit, FILOsofi, simple definiţii de plută ale anti-direcţiilor, acolo unde urlă treNUL belşugului şi tobele obeze mărşăluiesc în căutarea unor deCORaţii ucise-n răzBOI. Impresii de la luptă, POSTume METAfore descriind confruntarea dintr-o uscată creANgă deciMATĂ de istoria unei jumătăţi de veAC şi amintirea de VIS a unei vieţi mai puhave în rîSETE, în prieteni, în CERcuri. Rezultat: fetide CUlori ale simfoniei finale, cea a SURdului de pe straDA muzicienilor, acolo unde acum se MUTilează suneTELe... Direcţii către... Direcţii contra... Direcţii şi direcTIVe. Pentru proGRAMele nărăvaşe îngrozind stăpînii, poli-tichIILE cele comPUSE din ciucuri de joBENE, papioane şi COSTume lucioase, mulate pe scaUNELE din pod. Oamenii sînt îngheţaţi de REALitate, dar nimeni nu MIRoase a fisTIC ori VANilie, li se orbesc retinele de farURILE unui aşa-numit pROGres, nu trebuie să REfuze a se conforma direcţiilor...

Tatuaje, torTURi, portrete, diSECŢII virtuale, simple CONEXiuni, simple direcţii, ecluze pentru alte lumi... Se apasă aici şi deja DRUMul se naşte în Am Erica, se aPASă şi-n această GAuRĂ şi GAta, cariera de IDiot este perfectă! Da, aceasta se ţipă din megAFOANELE de PARadă ale DADAiştilor, superbi copii oligoFRENi dorind să inventeze un haOS mai ROz... Numai acceptări, niciodată NEGaţii, nu s-ar asorta cu fustele largi ale direcţiiLOR, vrăjite ACCESorii, atît de ademenitoare... Există o plăCERE emoţionantă a deCAPitării buNULui simţ: în ţarcuri de fum moale unde se zbuCIUMĂ miei cu chip de demoni aproVIZIONAŢI cu drogul unui paravan al libertăţii, în pieţe musTIND de bandajele iluziei într-o soartă mai AGITată în OMizi, în furnale denumite acade[a]-mii, preparînd noul tanc al PROstiei! PretutinDEni... Direcţii, direcţii! Se ovaţionează, însă niciCÎND nu se va faCE primul PAs. ExACT cum s-a întîmplat cu daDAismul... EmanCIParea paranoicilor, sărBĂToarea celu[la]lelor parDOSITE cu monede, HOLOgrame şi funcţii TRANScedentale, şedinţe unde hotărîrile sînt de MUCava... O direcţie pe zi, în fieCARE zi, în orice zi, inCONTinuu, o direcţie AIci, în acest trup de nou-născut abanDONAT de-o lume aleatoare, o direcţie aCOLO, pe ecranele albASTRE desenînd o altă mască de FINal, mai virtual, dar SUBtil, există deci direcţii disponibile, discul nu-i pLIN, ALUNecă informaţiile!... A nu gîndi, a nu PIERde buzunarul pe-o revistă ELECTRONică avînd gust de căpşuni bătrîne, a declara SOLemn că greşeala ta nu-i decît fantastic năsCOCit de duşmanii raţiUNII, a fugi din rîurile guNOIului ciberNETic, a promova la stadiul de mincinos ratat, a deveni doCUmentaţie răsfoită de progrAMATORI dorind să simuleze şi în acest loc o siluetă a CULTurii... Doar direcţii, fără lipsuri, fără BARiere, fără... Direcţii: sus, jOS, stînga, dreapTA, se mută CURSorul, se închide prăvălia... pe AIci, este mai FACIl, este mai frumos, este mai la modă!?... Simple direcţii dictate de mîna de mumie a dadaismului. DiREcţii şi un SFÎRşit. AdIO?

=24,26-martie-1998=