Devenise mai rece decît un mîndru gheţar plutind liniştit pe cîmpia oceanului sculptat în azurii valuri în căutarea unor motive de topire lentă, dorea să-şi extragă din cariera sufletului minereurile îngheţate şi să le ofere oamenilor, apropiaţi albatroşi, însă nu cunoştea nici o metodă comodă pentru a înfăptui o astfel de lucrare, destul de dificilă, suficient de neobişnuită... Aşa încît se rezuma la a străbate îmbibat în calm de mătase apele tot mai călduţe ale cărării lichide, sperînd că se va produce explozia fulminantă a unei minuni şi se va transforma, brusc, în lavă clocotită, decimînd orice cristal de amintire a frigului inimii, fiecare bulgăre de afecte deplorabile... Aştepta de mult timp, dar iceberg-ul dintr-însul încă dicta traiectoria, înţepenită, a vieţii!

"Pui de stîncă am ajuns, ţînc al banchizelor polare, mai jucăuş decît un urs alb, mai feroce şi periculos ca o vidră vioaie, mi-ar place să devin pinguin dansator şi o margică din colierul verii, dar totodată mă gîndesc la faptul că prea multă căldură plasmatică ar dăuna imaginaţiei, metamorfozînd trup în apă şi mintea în pură combinaţie de vise usoare... Şi, atunci, n-aş mai putea discerne realitatea de ficţiune şi fantezia spumoasă de deliciul misterului, aş rămîne, etern, jalnică fantomă, între gheaţă şi vapori..."

Inopinat, într-o dimineaţă ciudată, cînd soarele hexagonal generase zori violeţi, iar lumina de indigo curgea vîscoasă pînă la suprafeţele sale înzăpezite, îşi dădu seama, năucit, cum treptat prinde a se dezgheţa, i se înmuiau formele organelor, picurau tot mai tare ţevile de argint ale judecăţilor, întruchipînd parcă o orgă sinucigaşă, dîndu-şi duhul în acorduri înfioratoare, conştientiza cuprins de serpentine de teroare flască, gri, că valurile în care pînă acum înota încep să-l înghită, perfide şi nesăţioase, bucuroase la maximum că nu mai este gheţar ci doar o umbră hibernală, totul se transforma, în cele din urmă, în apă!

"Percep, trist, cum au fugit, din mine, cuprinse de furioase rătăciri, stabilitatea şi încrederea de care mă foloseam cîndva, nu mai sînt vapor alb, al naturii, parcurgînd hărţile instabile ale mărilor, am devenit asemeni lor, o masă de licori de incerte dorinţe, de cutremurătoare deziluzii, de arse zvîcniri spre-o oglindă a speranţei... Dar oare mai pot schimba ceva, mai sînt capabil a reveni la ceea ce-am fost şi ce-am însemnat iniţial?... Cine este în stare de graţie să mă îngheţe din nou, să închege mintea, redîndu-mi duritatea şi claritatea?"

Comando-ul metamorfozei generale îşi încheiase, glorios, misiunea submarină, pe chelia sclipitoare a oceanului nu se observa nici o neregularitate, nici un munte semeţ, obraznic, nepăsător, nici o ridicătura imaculată-n intenţii, poate chiar şi înfumurată uneori! Pretutindeni, nivelul mediocru, atît de docil, aşa superb, al apelor era acelaşi...

"Plutiri spre-un sfîrşit de secol siliconic, un nou drog, o altă capacitate de-a muri... Cursa-i prea lungă, viaţa. Scurtă tunică ascunzînd stilet de eşec...? Plutesc, spre vii sunete, spre holografice orizonturi, non-caligrafie a luminii.

Plutiri, către plajă de utopii nisipoase... Specialităţi? Reverenţe, accidente, scutec vitrificat, o noapte cuprinsă de eclipse-n somn! Plutesc, electronic respiro într-o harpă de curgeri... Veacu-i bolnav, rămas neprotejat de scutul profeţiei.

Plutiri de nanisme, moleculele fost-au pîrguite de atomi! Mai rafinat şi abstract, spirit al oceanului, plutesc vestind continentele că-n curînd soarele va naşte gheţari veşnici, cavaleri de apocalips!"

Plutiri şopteau toate mările agitate de-aşteptările muntelui de gheaţă ce-a promis cîndva reîntoarceri... Plutiri. Dar nu de peşti sau păsări, ci-n oameni.

= 28-februarie, 13,16-august-1998 =