Universul@nu.cunoaşte.puter.ea

"Trebuie săa fac. Mulţimi de ritmuri zac. În. Ceva. Cîndva. Undeva... Acum!"

Fluturii se sculaseră în toiul nopţii de smarald, aveau chef de vals, deşi orchestra vieneză dormita printr-un şniţel apetisant, pe faleză, la adăpost de peşti hulpavi. Stelele gălbui pulsau încă pe faţa de masă întunecată, semn că dimineaţa era departe, pe drum, nu va sosi aşa curînd, deci puteau să-şi facă de cap, fără griji nocturne.

"Altfel... Mi-aş pierde. Mai lung? Curajul. Nu-i decît o faşă albă, bandaj voluminos ascunzînd. Atenţie, din mine... Din hîrtie, se. Fabrică. Se meta-creează. Se corporizează. Cîţi? Termeni noi invadează sadici defuncta lume. Este necesar să fac. Operaţii elementare, ca şi ucisul, ca naşterea. Adunări şi scăderi, care dintre ele. Mai puternică? Multe. Muşcă. Sînt păgubitoare?... Ah, prea multa muzică iute am pus pe aceasta tartină a paradisului, mă voi. Iar. Păta. Iarna, vara, anotimpuri de zahăr cubic, nu se poate trăi. Fără zbor?" [33]

Fluturii zglobii prinseră a sări pe divanul moale, mutilîndu-i cu delicateţe coastele de oţel, erau tare obraznici, rupeau pînza liniştii în foşnete deranjante, nu-şi găseau hîrtiuţe lipicioase din care să confecţioneze gondole elegante, aveau chef numai de nebunii, căci ştiau desigur că o dată cu apariţia acidulată a soarelui de bronz vor muri.

"Stereofonice boli aş putea intrepreta, mixa, secreta. Din nou? Nu, din vechi, din memoriile nevolatile ale libertăţii speciei, din codul genetic gîfîind în valiza obeză de pe pat, suferind de vis... Am murit, am zămislit alte gînduri. De incendiu. Diferenţe la gramaj, la grosimi, la. Revedere. Reacţiune. Rele. Trebuie să fac. Să simt. Pe mine. Pe tine, te ignor. Să percep această senzaţie înaltă. Indescriptibil fior denumit. Ce fac. Intrumentele, transpiră, să nu se zbuciume prea mult, nu vreau să. Intinerească. Moarte!... Nu încerc altceva. Probleme... Sînt în regulă, aşa mi-au precizat microscoapele medicilor din eprubetă, munţii de perfuzii de la căpătîi. Bizare lumînări, ciudate plonjoane. E sete cumva?... Simple şabloane de drog. Paravan de măr de sinusoide pîrguit." [26]

Scadenţa era aproape.

"Trebuie!... În acest. Moment penibil?... Încă o zi la deşeuri de siliciu, încă o şansă subtilă irosită pe respiraţii. Umile raţii. Gazoase sentimente, uşoare pietre dormind în suflet... Să fac lumină? Sloboziere a primului cuvînt?..." [20]

Fluturii uşori erau mulţumiţi, îşi agitau bucuroşi aripile tatuate cu modele complexe, similare celor ale covorului pufos pe care căzuseră brusc, asemeni unor planoare boante, cuprinşi de tentaculele unei ameţeli stranii, tulbure, le era rău, tot mai rău, pe măsură ce lumina trandafirie a zorilor de şerbet uda geamurile largi, împroşcîndu-le cu sete invizibilă.

"Să crească om din ape şi ceruri... La ce-ar folosi, utilizări limitate stau înscrise pe capacul cutiei aparatului. De imaginat. Este facil. De creat. Mai uşor... Nici nu se poate. Altfel... Destule griji, aripile copiilor ar trebui să rămînă. Pe urmă, mai tîrziu. La. Încă un potop ospătînd poftele materiei. Integrale şi derivate, nu-s pentru. Mine. Pe tine, Fiul Meu, te voi avea soluţie ecuaţiei abia la. Zero. Anul... Şi nu vei albi, nu vei vedea riduri zgîrîind chip. Virgin. Giuvaer. Orbitor... Ghid. Irosit în a educa, a angeliza şi a mira lume!... Aproape... Într-adevăr, numai două milenii, izomorfe, prin. Inele şi alte bijuterii filosofice sînt inutile!... Dar eu ce să fac? Nici o nuntă virusînd programul. Cu ele, cu toti pruncii, cu... Vorbe, nu. Fapte!?... Trebuie să fac. La infinit. Ordine în univers, în polivers, în toate aceste poeme pe care le-am chemat şi le voi urma, în veacuri, oameni!" [13]

Fluturii îngheţaseră, asemeni unor păpădii plouate, îmbrăţişaţi de viforul teribil al incandescentului disc de plasmă stropind încăperea cu armate de raze cinice, păreau acum umile hieroglife, indescifrabile răspunsuri...

"Înţelegător, trebuie să le ofer. Şanse de a fi, în realitate, fii ai. Sublimă. Muzică... A... Luminii... Z... Alfabet al iubirii. Imaculat. Eu... Concept... Trebuie să fac. Iarăşi?" [7]

Era o dimineaţă splendidă, văduvită însă de şoaptele de polen preţios, ale fluturilor.

"...Calcule: treizeci şi trei egal minus trei ori trei egal cu trei ori (trei minus unu) la puterea trei."

Iar fluturii se substituie cu oameni deghizaţi în gînduri.

"Adevărat." [1]

Fluturii://nu.sînt.decît/ale clipelor/suflete?

= 16, 24, 30-iunie, 05-iulie-1998 =