(unui toxicoman seropozitiv)

"There is a dream inside a dream...
Each thing I show you is a piece of my death."
Marilyn Manson (Antichrist Superstar)

("îndoind realitatea") Trebuie să suferiţi, să vă extirpaţi curcubeul triunghiular din palma rugoasă, trebuie neapărat să ghiciţi care va fi următorul viciu ("n-am devenit mai bun, mai liber, n-am putut împărţi bani norocoşi bălţilor profunde") şi cît veţi plăti pentru a-l avea, cine nu riscă nu va putea fantaza ("pînă cînd?"), trebuie să urlaţi, din turn în turn, vestind oraşul ("ca un monstru dorind alt clocot de reacţii") că încă-i beznă totală în acoperişuri, bulevarde şi creiere, trebuie să faceţi o cură de ruşine, o cură de nanism, o cură de informatică, veţi fi mai uşor mutilaţi pe urmă, ("am rămas acelaşi") după şedinţele topite din camera de tortură, trebuie să fiţi frumoşi, îmbrăcaţi în unde radio, înveşmîntaţi cu ecrane enorme ("parţial orb, semi-vîscos, mormoloc"), descriindu-vă schizofrenia, trebuie să citiţi inscripţiile atîrnate pe vulturi, să vedeţi încotro e cripta ("am obosit să-mi mint oasele cu euforia unei vieţi de catifea") şi spre ce direcţie alunecoasă se îndreaptă cireada de prieteni, să apăsaţi butonul şi să pulverizaţi normalul ("nu ştiu cît am falsificat din mine"), în cuşcă printre exotice vietăţi se doarme mai bine, în labirint se poate pierde oricît timp ("este primejdios a glumi"), bucurînd gardienii atenţi la fiecare mişcare, trebuie să credeţi şi să plîngeţi, calendarul ce vi l-aţi tatuat pe retină este plin de astfel de exemple, trebuie să cumpăraţi mai multe cutii de şah şi să jucaţi ("cu cine?") lungi partide de golf, trebuie să participaţi la abatorul artei paranoice cu un alt rît în ulei, să caşte gura lianele cît de abstract v-a devenit extinctorul ("să sting demersurile de-a ajunge om"), trebuie să vă simţiţi bine, în această baie de acid, în curînd fotografiile vor fi developate complet şi ziarele vor afişa, în treizeci şi trei de milioane de culori, tridimensional şi cvadrofonic, tot ceea ce urma să se întîmple ("unde, unde?"), toate jafurile de visuri, toate accidentele culinare de pe autostradă, toate sunetele smulse din sistemul endocrin, trebuie să luaţi aminte la astfel de fapte ("a sosit vremea ieşirii") şi să nu le încercaţi acasă, în lagărul vostru din curtea strîmtă, mai indicat ar fi să întindeţi rufele împrejurul corpului ("din magia unor scene de neînchipuit, de-a elibera zilele de stressul griului din oameni"), să nu observe careva că vă va creşte un corn zvelt în miezul pieptului, înflorind apoi într-un miros de crini toxici ("nimic nu-i mai grozav"), trebuie să aveţi grijă la cuvinte, să nu vă infectaţi şi pe urmă să reajungeţi fluturi pulsînd lîngă rastelul de becuri de la poliţie, trebuie să ucideţi cît mai sînteţi tineri, pe urmă va fi mai greu ("să-mi pot bucura, pentru puţinul timp rămas, percepţiile?") să imaginaţi metode de sfîrşit, exploataţi vîrstele cît se poate, trebuie să-i pedepsiţi pe toti, mutanţii virginali, dar mai ales umbrele lor uleioase, trebuie să smulgeţi din buze rănile verzi provocate de omizi ("construind un spectacol înflorat, plin de anonime fraude şi gigantice încercări de auto-anihilare"), să fracturaţi oricare scaun, orice cîrjă, oricare lacăt, nimic nu vă opreşte nesaţul bestial, nimeni nu vă condamnă rîvna cu care vreţi să faceţi curăţenie prin cochilia gîndurilor, trebuie să fabricaţi însă mai mult săpun roz, mai multe dovezi de puritate, luaţi pompa şi această perie magică, nu omiteţi găleata de plastic şi compasul din granit, iar peste cîteva luni ("am îmbătrînit"), la o eclipsă a raţiunii veţi poseda o clonă miniaturală care vă va striga şi vă va cere atenţia, trebuie să urmaţi indicaţiile din scenariul instinctelor, oricît de groaznic ar părea să vărsaţi vopseaua orbitoare ("a finalelor semnale de-a depăşi barierele?") peste ferestre, peste nasturii fiinţelor necunoscute, oricîte greşeli s-ar produce, deliberat ("trăiesc cu reţete de ratat şi pilule înzăpezite") şi uneori în disperare amăruie, cu alune şi stafide, trebuie să slujiţi specia şi să daţi din voi ceea ce este mai bun şi gras, asemeni unor oşteni turtiţi de capota vreunui război imbecil ("încotro, spre dreapta, spre stînga, unde să bat în uşa anilor?"), accelerînd peste hărţi o traiectorie sarcastică, trebuie să audiaţi toate rînjetele şi gesturile echivoce, nu întotdeauna concertul este pe plac ("super-star, mega-circ"), luaţi un laxativ şi totul va fi în regulă, nu vă mînjiţi conştiinţa cu vreo arie muribundă, oricum au avut grijă alţii să-i taie coada şi să-i mototolească trompa, trebuie să fiţi fericiţi ("calculînd infinitatea vieţii de cauciuc lubrifiat de nenorociri şi supărări") şi să afirmaţi răspicat, la orice ocazie mai mult sau mai puţin importantă că într-adevăr credeţi aceasta ("sînt mai invulnerabil"), dezgustînd bocancii de griji şi rucsacul de probleme purtat pentru vecie în suflet, principalul este că iluziile sînt grele şi vîntul nu vă va lua de la nivelul firescului în care vă tîrîiţi tentaculele, trebuie ca idealurile să fie ("decît moriştile") erecte, punctînd tot mai sus, să lumineze corăbiile electrice şi măştile sclavilor de pe scena exodului spre o evoluţie mai lină ("decît o maladie incurabilă"), să vă prindă în lanţuri şi să nu puteţi evada din mulţimea nenumărabilă a planurilor de viitor, prea multe drumuri vor trebui retezate cu toporul invizibil al mîndriei din acel arbore uriaş, al deciziilor fumegînde, trebuie să vă temperaţi pulsul şi să-l salvaţi pe disc, arhivaţi şi axonii să nu pice cumva, desenaţi circumvoluţiunile pe o sutană de clopot şi apoi vestiţi că sînteţi gata de sacrificiu, că totul a fost aranjat şi tranziţia se poate produce, reţeaua va rezista la metamorfoză ("nu contează"), cu siguranţă, oricîte temeri iuţi ar erupe din găoacele teoriilor, trebuie să fiţi mai buni ("decît imposibilul răspuns"), mai bizari ("la apel"), mai absenţi, aici se produc următoarele orgii, mai aveţi răbdare, să se coacă, să fie implementate în microprocesoarele pe treizeci si trei de mii de prunci, maturitatea este în fond o dovadă de nebunie evidentă, fiindcă numai astfel se contabilizează anormalii ("ca mine?") şi se eliberează în rîndul sanatoriilor de la periferia discului, printre sectoarele jalnice ale unor elemente iresponsabile ("ca mine?"), trebuie să rulaţi de mai multe ori în acest mediu, într-o continuă interacţiune cu propriile holograme, apoi veţi constata că-i mai indicat a fi terminaţi definitiv ("ca mine?"), înmormîntaţi într-un şir de numere ("33, 32, 31, 30,..."), într-un tratat masiv, uitat în cariile vreunei biblioteci terifiante, pîngărit rar de ochelarii subţiri ai unui student la matematică, în plin proces de transformare în neant ("o soluţie optimă!"), trebuie să aplaudaţi ce-au reuşit să realizeze alţii cu voi, cît de bine s-au priceput să vă sufoce, într-o dimineaţă de porţelan, într-un sertar al unei universităţi faimoase avînd cioc roşu, revoluţionar, cît de bucuroşi au fost să vă opereze şi să extragă din voi grăuntele de uraniu, aşezînd în schimb o sferă de plastilină, imitînd un glob ocular, cît de avansată le-a fost tehnologia de-a vă multiplica sentimentele şi de-a le oglindi în alte ziduri, pe noi platouri, trebuie să participaţi totuşi la ultima sărbătoare ("mi-am umflat bilet şi pot pluti prin amuzamente"), la aniversarea voastră încolţind în flamuri curajoase, în cocoaşa cămilelor dansînd sub o umbrelă de tablă zincată ("mi-am expediat strigătul în pustie şi-am căpătat megafon de rugăciuni"), veţi fi slăviţi ca fantome şi iubiţi ca mumii, veţi fi desfăcuţi şi turnaţi în cupe ("mi-am topit mîinile, substituindu-le cu asfinţit siliconic"), veţi fi ascunşi de degetele copiilor şi pe bărbile bătrînilor, numai adulţii vor avea acces la voi ("mi-am pierdut parola şi de-atunci mi-e ruşine"), evocînd cît de răutăcioşi, de groaznici, de mofturoşi eraţi, trebuie să-i iertati pe toţi şi să programaţi ("mi-am instalat un nou cuier de obsesii dreptunghiulare, pe care icoană să-mi aşez obrazul?"), în continuare, o realitate plăcută, cu palmieri albaştri şi elefanţi cubici, cu buline fosforescente asortîndu-se de minune cu eşarfa de doi kilometri a unei gutui moi, cu ţevi de mitraliere automate preschimbate în cimpoaie scoţiene, cu omizi pufoase pe post de coloane dorice ale templului verdeţii veşnice, orice opţiune din meniu vă este oferită cu generozitate, schimbaţi şi configuraţi orice doriţi ("un măr, să-i muşc nasul, viperă de poveşti?"), luaţi acest cuvînt şi jucaţi cu el tenis ori polo, văruiţi altfel văzduhul, oile sau sicriul, trebuie ("acum!") doar să posedaţi suficientă fantezie să trăiţi oricum vreţi, nu contează în fond că aţi ajuns ("la destinaţie"), ca oricare altă vietate, virtuali, trebuie să vă adaptaţi şi să multumiţi c-aţi fost transferaţi permanent ("aştept...") în acest hiper-paradis! ("îndoind realitatea")

= 18, 24, 26, 30-decembrie-1999
17, 18, 21-ianuarie-2000 =