'Absurd, numai tu eşti curat.'
C.VALLEJO

Lumina face plajă. Litoralul umezit de clocotul ascuţit al pescăruşilor şi de pînzele umflate ale valurilor aşteaptă vizitatori albi să-i transforme în bizare creaturi arse, cu piele maronie, supraexpusă viforului soarelui.

Înca n-a venit nimeni, este poate prea devreme, deşi pendula geamandurii, pierdută undeva prin salata albastră a mării, indică, sfioasă, ora nouă. Scoicile crocante s-au plictisit deja, au început să cînte singure la harpă ori la mandolină, interpretînd magistral fără aplauzele turiştilor absenţi superbe imnuri marine. Căldura se îngrăşase, corupse toate ungherele mai ferite, mituise răcoarea cu cîţiva cîrnaţi de zăpuşeală proaspătă, zadarnic se plimba mîndră, călcînd înţepată covorul gălbui al nisipului fin, întinderile uscate erau pustii, la fel canapeaua instabilă a apei.

Nimic nu se întîmpla, aerul încins rămăsese acelaşi, amiaza se unse cu nămol gros şi se gîndi să mai stea puţin, minutele treceau destul de rapid, intrînd în grupuri compacte în marea acidulată, stropindu-se pline de voioşie, astfel se derula frînghia noduroasă a timpului, dar oamenii nu catadicsiseră să viziteze locul...

Bulbul incandescent atîrnat pe gîtul cerului îşi diminuă treptat intensitatea, canicula îşi strînse cearşaful şi, mulţumită de bronzul uniform depus pe corpul lucios, se depărtă leneşă. Un vînticel firav ţopăia pe ici pe colo, conversînd despre moda estivală cu meduzele şi algele mai tinerele, nu ştia nici el ce se întîmplase de rămăsese plaja nepopulată...

Deja se făcuse seară în buzunarele văzduhului şi în ape, limbile însetate ale mării mai muşcau cînd şi cînd din glazura nisipoasă, răvăşind parţial pletele pămîntului. Lumina se îmbrăcă într-o pelerină de stele licărinde şi promise că va veni şi mîine, poate va avea mai mult noroc şi va întîilni pe cineva.

Numai la miezul nopţii, cînd peisajul deja aţipise, ignorînd motocicletele ţînţarilor atît de violenţi, prinseră să apară, de pretutindeni, gălăgioase şi încărcate cu coşuri pline de mîncare, sucuri şi loţiuni miraculoase pentru protecţia pielii fel de fel de familii dornice de a se distra şi de a se bronza, nepăsîndu-le de întunericul adînc şi de lipsa, nejustificată parcă, a soarelui... Zgomote felurite, cocoţate pe catalige ameţitoare, împingeau sunetele de cauciuc peste tot, vopsindu-le cu chiote şi melodii sprinţare.

Întreaga omenire sosită aici se întinse, avînd ochelarii de soare puşi pe ochi, cît mai relaxant posibil, aşteptînd ca tegumentul albicios să capete eleganta culoare a ciocolatei.

Curînd, fulgii pulsatorii curseră din pîlnia largă a universului, acoperind trupurile nemişcate, surîzătoare, troienele abundente nivelară suprafaţa plajei, îngheţînd chiar şi valurile cîndva azurii, iarna absurdă înţepenise nocturna imagine, doar oamenii continuau să fie fericiţi, vizitati de umbrele curioase ale unor viermişori poznaşi, nădăjduind că bronzarea va fi perfectă.