Oamenii plecaseră acasă, inutil aşteptaseră înfăptuirea minunii promise de tehnocraţii şi magii puterii, nu se întîmplase absolut nimic, angrenajele reţelei (oricare ar fi fost ea, făcînd trafic de biţi, carne sau mătase) rămăseseră neclintite, împietrite şi la fel de cenuşii. Poate că data viitoare vor avea mai mult noroc, cine ştie... Se zvonise, subtil, că vor deveni mai bogaţi, mai strălucitori, mai deştepţi, conectaţi la universul virtual, dar probabil toate acestea erau neadevăruri vlăguite.

Oamenii se culcaseră, izolaţi unul de altul, satisfăcuţi totuşi că-şi dăduseră seama, în timp util, că totul fusese înşelăciune amăruie, vor visa frumos şi fără hiper-legături, fără cercuri electronice, şi astfel vor fi fericiţi, aceasta conta, iluzia împlinirii vrajei, nu concretul strîmb! Pernele pufoase ale realităţii îi aşteptau să se scufunde molcom în apele călduţe ale îndobitocirii, să treacă prin griji, frămîntări şi piedici, săpînd la infinit...

Oamenii trebuiau să uite de ecrane şi de adrese de poştă electronică, trebuiau să trăiască (sănătoşi ori ajutînd la însănătoşirea tuturor) realitatea aşa cum era şi nu cum şi-ar fi închipuit-o stînd cu tastatura în brate, urmărind traseul prin labirintul existenţei cu ajutorul cursorului mouse-ului... Aveau puterea necesară de-a depăşi fantasme şi gonflabile scene, nu mai trebuiau să se ascundă, slabi, în cutiile cu cabluri şi microprocesoare, în butoanele maşinăriilor!

Oamenii se găseau acasă, alături de obiecte dragi şi cuminţi, sforăiau deja îmbibaţi în viziuni minunate, la adăpost de pericolul Internetului care oricum nu mai funcţiona corect, ar fi fost prea mult, ar fi declanşat vijelii profesionale şi cutremure ideologice, este cu neputinţă a gîndi că mai trebuie schimbat ceva!... Miracolul jinduit de toţi nu avusese loc, nici n-ar fi avut rost, bezna vîscoasă deja obturase întregul ţinut, cu toate că eclipsa se sfîrşise de multă vreme...

= 22, 23-august, 01-septembrie-1999 =